„Ada Solo a intrat în istorie, a intrat în celebritate. O biată fată care cerea poate destinului o viață modestă, la adăpostul sgomotului și a publicității.
Dar destinul ei i-a oferit o groaznică caricatură a gloriei; a făcut-o celebră, populară, așa cum n-ar fi izbutit desigur, nici dacă reușea să facă teatru așa cum pare-se că dorea, nici dacă devenea șampioană sportivă.
Azi toată lumea știe cine e Ada Solo. Dar niciodată ea nu va mai fi de aci înainte Ada solo. Numele acesta nu mai poate fi rostit autonom, simplu, așa cum se poate vorbi de Sofia Popescu de exemplu.
„Ada Solo, logodnica, iubita, concubina fiorosului asasin Sile Constantinescu…”.
Doar așa se mai poate rosti numele ei, doar în fraza aceasta, sau a alteia asemănătoare, poate fi încadrat. Groaznic destin”.
Dar cine a fost Sile Constantinescu și care îi erau păcatele pentru care pătimea și iubita sa?
Sile Constantantinescu era un fost student la chimie și un asasin odios care, în 1936, își sfârtecase părinții cu tesla, apoi le pusese cadavrele într-un cazan cu sodă caustică, sperând că orice urmă a crimelor va dispărea.
A fost condamnat pe viață.
În primii ani de la instalarea comunistilor în Romania, Sile a facut vâlvã mare. Pedepsele deținuților condamnați în timpul regimului considerat de ei „bughez-reacționar” au fost amnistiate și deținuții de drept comun eliberați în masă. Printre ei s-a aflat si criminalul Sile Constantinescu.
Comuniștii l-au numit la început comandant al închisorii din Craiova, plină cu deținuți politici anticomuniști, apoi, în 1947, pentru o perioadă, l-au învestit în funcția de comandant pe țară al penitenciarelor.
Racolat în Securitate, a participat la „reeducarea” din penitenciarul Pitești și a fost comandant al temniței comuniste de la Aiud.
Prin 1965 devenise directorul unei cooperative de imprimerie grafică de pe Calea Șerban Vodă din Bucuresti.
Mărturia legionarului Virgil Maxim
Povestea lui Sile Constantinescu, spusă Virgil Maxim în cartea „Imn pentru crucea purtată”:
