Copiii informatori din regimul Ceaușescu
Potrivit arhivelor din perioada comunistă, poliția secretă a dictatorului român Nicolae Ceaușescu a recrutat mii de copii pentru a-și spiona colegii, prietenii, părinții și profesorii. Acestea arată că Securitatea a șantajat copii din întreaga țară pentru a deveni informatori la sfârșitul anilor `80, când sentimentul de liberalizare din blocul sovietic l-a determinat pe Ceaușescu să își înăsprească controlul asupra țării.
Dosarele au șocat opinia publică și au provocat un val de apeluri pentru o anchetă privind motivul pentru care mulți dintre agenții care ar fi recrutat copii spioni au continuat să lucreze pentru serviciile de securitate după ce Ceaușescu a fost răsturnat și executat în 1989.
15% din informatorii din întreaga țară erau copii”
„În fiecare județ existau rețele complexe ale acestor copii, cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani”, a declarat Cazimir Ionescu, membru al consiliului de stat creat pentru a studia arhivele Securității.
Marius Oprea, un istoric român de renume, a descoperit o ascunzătoare de astfel de dosare în orașul transilvănean Sibiu, Capitală Europeană a Culturii în 2007, care a fost condus ca un „stat feudal” în anii `80 de către fiul lui Ceaușescu, Nicu.
„În Sibiu, în 1989, Securitatea a recrutat 830 de informatori, iar dintre aceștia 170 aveau mai puțin de 18 ani”, a declarat Oprea. „Pe baza orașului Sibiu, se poate spune că poate 15% din informatorii din întreaga țară erau copii”.
Ce tip de informații putea furniza un copil?
Istoricii cred că Securitatea avea sute de mii de colaboratori în evidențele sale până în 1989, pe măsură ce puterea sovietică dispărea în toată Europa de Est. „Ce fel de informații puteau oferi acești copii, în afară de cele despre familie, profesori și așa mai departe?”, a întrebat dl. Oprea. „Acest lucru arată că, până atunci, Securitatea era folosită pentru a-și controla proprii oameni obișnuiți.”
Copiilor li se cerea să le spună celor care lucrau în Securitate despre opiniile prietenilor și familiilor lor cu privire la partidul comunist și dacă aceștia ascultau posturi de radio occidentale, dacă aveau contacte cu străini sau dacă făceau glume despre Ceaușescu.
„În anii `80, situația din România făcea dificilă recrutarea cuiva făcând apeluri doar la patriotism, așa că șantajau oamenii, chiar și copiii, cu lucruri pe care le făcuseră greșit la școală sau cu informații pe care amenințau că le vor folosi împotriva lor”, a declarat dl Oprea.
Poliția secretă viza copiii inteligenți și sportivi, a căror participare la echipe și cluburi le oferea acces la mulți profesori și la mai mulți elevi. „A fost un abuz incredibil”, a declarat Dan Voinea, procurorul care investiga cazul, pentru presa română.
Mulți presupuși recrutori au fost promovați în rândurile poliției secrete după 1989, iar unii și-au adus tinerii spioni să lucreze alături de ei atunci când au părăsit școala.
„Aceasta este o tragedie care nu trebuie doar scoasă la lumină, ci trebuie să aibă și consecințe clare pentru făptași”, a declarat Stejarel Olaru, un istoric care lucra cu dl. Oprea la institutul de stat pentru studierea crimelor comuniste.
Marius Oprea a găsit dovezi ale programului de spionaj al copiilor imediat după 1989, dar nu a găsit niciun apetit pentru astfel de dezvăluiri în rândul foștilor comuniști care au preluat puterea după dispariția lui Ceaușescu și au rămas tăcuți timp de 15 ani. Abia când reformatorii au înlăturat vechea gardă în alegerile din 2004, arhiva Securității a început să se deschidă.
Șantajul descris în arhive
O serie de documente ciudate și șocante, descoperite în capitala ungară, Budapesta, includ promisiuni scrise de mână de copii de a lucra pentru Securitate și denunțuri ale colegilor de școală pentru activități „suspecte”, cum ar fi cumpărarea de gumă de mestecat de la străini și primirea unei felicitări de ziua de naștere de la un prieten din America.
„Mii de copii din întreaga țară au fost recrutați de ofițerii de Securitate care doreau informatori în toate școlile principale din fiecare zonă”, a declarat Germina Nagat, din partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității din România.
Rapoartele copiilor evidențiază atât dorința obsesivă a Securității de a obține informații, cât și profunzimea înșelăciunii și a neîncrederii în România, pe măsură ce presiunea asupra lui Ceaușescu și a comunismului din întreaga Europă de Est creștea.
Într-o scrisoare scrisă cu grijă, agentul „Dragu” îl denunță pe colegul de școală Vasile pentru că a cumpărat gumă de mestecat și pixuri de la polonezii aflați în vizită; într-o alta, „Enescu” îi spune șefului său că i-a auzit pe frații Paraliuc discutând despre cum să fugă peste granița cu Ungaria și să se îndrepte spre Italia.
Într-un al treilea raport, „Cristian” dezvăluie că colega de clasă Alina a primit o felicitare muzicală de la un prieten din New York. O notă în josul scrisorii, scrisă de mâna unui ofițer al Securității, spune că Alina va fi adusă pentru un interviu despre relațiile sale cu străinii.
