Spre a ilustra creșterea prestigiului Teatrului de Stat din Arad în rândul oamenilor muncii se amintea că în timp ce în 1949 numărul spectatorilor săi era de aproximativ 40.000, în 1951 ajunsese să depășească 80.000. „Cu alte cuvinte, teatrul a reuțit să-și creeze într-o bună măsură un public constat și – ce e deosebit de important – foarte exigent și obiectiv în aprecierea muncii lui. Deplasându-se adesea în comunele regiunii Arad, unde – în cele mai multe cazuri – n-a pătruns în trecut vreo echipă de teatru profesionistă, colectivul Teatrului de Stat din Arad contribuie la educarea țărănimii muncitoare, la îndrumarea acesteia pe drumul transformării socialiste a agriculturii. Bunăoară, piesa Vadul Nou a Luciei Demetrius a fost prezentată în douăzeciși trei de comune și sate ale regiunii. Deși s-a jucat pe scene adesea improprii sau pe scene improvizate în aer liber, miile de țărani muncitori care au participat la reprezentarea ei au cerut actorilor să le înfățișeze cât mai des asemenea spectacole”, nota Gh. Tomoroga.
Conducerea teatrului se preocupa de „ridicarea nivelului profesional al cadrelor”. De două ori pe lună aveau loc conferințe cu teme de specialitate, la care participau toți actorii și colectivul tehnic. Se dezbăteau mai ales probleme referitoare la arta dramatică sovietică – „înalt exemplu pentru oamenii de teatru din lumea întreagă Ședințele Cercului Stanislavschi, la care participă toți actorii, constituie de asemenea un bun mijloc de însușire a experienței teatrului sovietic. Aici au fost dezbătute probleme ca Actorul sovietic și eroii pe care-i interpretează el, Importanța decorului, costumelor și recuzitei în spectacol etc.
În același timp, pentru ridicarea nivelului lor politic și ideologic, majoritatea actorilor au fost încadrați – cu sprijinul organizației de bază – la cercul de studiu al Istoriei Partdului Comunist al URSS. De asemenea, în fiecare lună se țin în cadrul teatrului conferințe asupra situației politice interne și internaționale”.
Autorul trăgea concluzia că „această muncă de ridicare a nivelului politic, ideologic și profesional al actorilor și personalului tehnic al Teatrului de Stat din Arad a dat rezultate pozitive, între care se numără – în primul rând – realizarea la un nivel tot mai ridicat a spectacolelor. La aceasta a mai contribuit contactul actorilor cu viața din fabrici, cartiere și sate”.
Mai se remarca faptul că prin invitarea la repetiții a unor muncitori stahanoviști, a fruntașilor în producție etc., teatrul a intrat în contact cu masele, de la care a primit indicații prețioase.
Cu toate acestea mai erau și unele minusuri, cum era „tendința de a aluneca spre vedetism și naturalism”, sau că direcțiunea teatrului „nu apreciază importanța interpretării la un înalt nivel al personagiilor pozitive. Adesea, asemenea roluri sunt încredințate unor actori cu calități potrivite unor roluri de comedie. Așa s-a întâmplat cu rolul directorului gospodăriei de stat din Vadul Nou, care a fost interpretat de I. Negoescu. În general, se manifestă o tendință de minimalizare a personagiilor pozitive, ceea ce atrage oglindirea slabă a rolului partidului într-o serie de spectacole”.
