Constantin cel Mare și întemeierea Constantinopolului
Edictul de la Milano din 313 nu făcea decât să confirme sau să re-afirme perenitatea edictului de la Serdica emis de Galerius de către
Constantin și Licinius la Mediolanum, cu toate că importanța sa în viziunea creștinilor e mare. Ceea ce au făcut Constantin și Licinius a fost să retrocedeze averile bisericii care a fost îndelung persecutată în vremea lui Dioclețian și Galerius. Având nevoie de sprijinul populațiilor orientale, care treceau printr-un proces de creștinare masivă, Constantin cel Mare s-a folosit de factorul religios pentru a-și dobândi legitimitatea și pentru a primi sprijinul maselor.
Creștinismul, pe de altă parte, a câștigat prin bunăvoința tetrarhului, devenind ulterior unica religie a Imperiului roman. Constantin, împărat roman mai mult decât unul creștin, și-a păstrat controlul asupra bisericii, exercitând funcția de pontifex maximus și participând activ la Conciliul de la Niceea din 325, contribuind la punerea bazelor doctrinare ale religiei creștine. Acum au fost stabilite relațiile dintre împărat și biserică, datele stabilite la Niceea fiind viabile vreme de 1000 de ani.
Cu un an mai devreme de Conciliul ecumenic niceean din 325, în noiembrie 324, imediat după înfrângerea lui Licinius și unificarea pe această cale a Occidentului cu Orientul roman, noul oraș, devenit capitală, Constantinopol, cunoștea cele dintâi construcții. Orașul a fost construit pe ruinele Byzantion-ului, o veche colonie megariană. Roma, cetatea eternă, a fost un etalon, un model și o inspirație, întrucât Constantinopolul urma să aibă forum, capitoliu, Senat, șapte coline.
Mai mult decât atât, pe teritoriul orașului nu se percepeau taxe și impozite. Încă de la început, Constantinopolul a fost pentru bizantini o Nouă Romă sau o a doua Romă, dar, cum noua capitală nu mai era una păgână, ci creștină, orașul a fost denumit și Noul Ierusalim sau Orașul Fecioarei, reflectând astfel credințele care cucereau societatea romană și noua ideologie imperială. Pentru a fi populat, pe teritoriul metropolei s-a instituit gratuitatea pentru alimente, cunoscută sub termenul de annona, iar palate grandioase au fost ridicate pentru noua aristocrație senatorială.
Construcția orașului a fost finalizată mai devreme decât era prevăzut, la 11 mai 330, cu șase ani mai devreme. Pentru a sărbători isprava, s-au emis medalii de aur pe care erau reprezentate două femei în mantia imperială, simbolizând cele două capitale ale Imperiului, un scut ținut în mâinile celor două femei reprezentând coeziunea romană.
