Întocmai cum prevedeam în săptămâna trecută, pacea se semnează.
Nu prevedeam însă că pacea se va semna de grupul d-lui Vaida-Voevod, sprijinit în primul rând de Blocul Transilvănean.
Ne aşteptam la un guvern mai solid.
Blocul Transilvănean este deocamdată un bloc inform politiceşte şi cu dimensiuni neprecise.
Transilvănenii se prezintă ca transilvăneni
Într-un parlament politic însă, reprezentanţilor ţării li se cere programe politice.
Ce idei politice au transilvănenii?
Sunt un bloc, foarte bine: dar ce fel de bloc?
Au idei conservatoare sau socialiste?
Apoi, acest bloc, ca număr al elementelor, este diproporţionat faţă de poporul pe care îl reprezintă.
Vechiul regat, cu şapte milioane de locuitori, are mai puţini reprezentanţi ca Ardealul care are numai patru milioane locuitori.
Blocul Transilvănean s-a cimentat graţie unei legi electorale locale şi care consfinţeşte privilegii.
Un asemenea ciment este cel puţin anti-democratic.
Guvernul Vaida-Voievod se mai sprijină pe ţărănişti şi naţionalişti.
Cei dintâi sunt intraţi în Parlament pe o poartă ce fusese deschisă, şi uitată deschisă de generalul Averescu.
Autoritatea lor este nulă.
Rămân naţionaliştii – adică la drept vorbind dl. N. Iorga.
Pentru umerii d-lui Iorga, oricât de mare ar fi dânsul, este o răspundere prea grea.
Singurul guvern solid pentru semnarea păcii ar fi fost acela al opoziţiunei: Averescu-Flondor-Take Ionescu, iar în lipsa acestuia, prin constrângere, acela al d-lui I. Brătianu.
Dar în cazul acesta trebuia disolvat Parlamentul?
Negreşit. Moralmente Parlamentul s-a disolvat el singur, din momentul ce cestiunea pacei a adoptat soluţiunea Averescu-Flondor-Take Ionescu.
Alexandru Vaida-Voevod
Lider marcant al Partidului Naţional Român, Alexandru Vaida-Voevod a fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primele guverne după Marea Unire.
În alegerile de la începutul lunii noiembrie 1919, primele pe baza votului universal, PNR a obţinut 169 mandate de deputat şi 76 mandate de senator, cel mai mare număr dintre partidele participante.
Nici un partid nu a reuşit să obţină majoritatea mandatelor pentru a susţine un Consiliu de Miniştri, astfel că se impunea formarea unei coaliţii.
În acest sens, pe 25 noiembrie 1919 s-a format Blocul Parlamentar.
Semnarea Tratatului cu Austria tergiversa de mai bine de şase luni.
Prin acesta, Marile Puteri urmăreau să-şi creeze baza legală pentru a interveni în treburile interne ale României, sub pretextul supravegherii modului cum erau respectate drepturile minorităţilor naţionale.
Pe 1 decembrie 1919, noul guvern este alcătuit sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voevod, vicepreşedinte al PNR, în timp ce Iuliu Maniu şi-a păstrat funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent.
Pe 29 decembrie, Parlamentul ratifică legile prin care se consfinţea Marea Unire.
Pe 10 ianuarie 1920, primul ministru a fost nevoit să plece în străinătate pentru a obţinea recunoaşterea internaţională a actelor unirii.
Guvernul său a căzut pe 12 martie 1920.
