Considerații despre marxism
Cei doi consideră că la baza evoluției se găsește factorul economic, dar și că istoria e o înșiruire de lupte de clasă, în epoca modernă înfruntându-se burghezia, adică cei ce dispun de mijloacele de producție, și proletariatul, adică muncitorimea. Marxismul impune de asemenea și ideea de conceptualizare a istoriei, de traducerea istoriei sub forma unor model, ideea fiind că totul poate fi control și anticipat pe baza legilor istoriei.
Ceea ce a reușit marxismul e să simplifice istoria, să o reducă la niște simple scheme explicative. Marxismul, așa cum reiese din Manifest, are 5 concepte de forță: conceptul cheie, forțele de producție, în care sunt cuprinse mașinile, forța de muncă, materiile prime, sursele de energie; raporturile de producție, adică relațiile stabilite între oameni în timpul producerii și repartiției bunurilor; forțele de producție și relațiile de producție, reprezentând infrastructura economică a societății, pe baza căreia se ridică suprastructura politică și juridică; de asemenea, mai trebuie spus că modul de producție e compus din relațiile de producție și din forțele de producție. Pentru Marx, istoria e o succesiunea de moduri de producție: care începe cu așa numita comună primitivă și se încheie cu apariția comunismul, tot o societate fără proprietate și fără clase. Între acestea se află sclavagismul, feudalismul și capitalismul, toate marcate de proprietatea privată și de exploatarea omului de către om. Pentru marxiști, revoluția constituie singura cale de a trece la un al mod de producție, la această revoluția contribuind relațiile de producție și forțele de producție, care trebuie periodic restabilite.
Pentru materialismul istoric reprezentativă este noțiune de formațiune social-economică, ideea fiind că istoria, procesul istoric înseamnă înlocuirea unei formațiuni cu o alta, superioară
Determinismul economic stă la baza concepției marxiste despre lupta dintre cele două părți antagoniste ale lumii moderne, în cele din urmă proletariatul, căpătând puterea politică prin revoluție, va determina apariția comunismului, deci o societate fără clase și fără un stat, nu înainte de trecerea printr-o etapă în care statul își va afla puterea lui maximă. După instaurarea comunismului, istoria practic se va sfârși, conștiința de clasă a proletariatului, adică lupta pentru impunerea idealurilor comuniste, devenind nulă într-o lume utopică. Desigur, utopia lui Marx nu e singulară, alți autori precum August Comte sau Fouriei remarcându-se în acest sens. Se cunoaște astăzi că, într-adevăr, clasele sociale există, dar că nu trebuie absolutizate, și că animozitățile între cei de sus și cei de jos sunt prezente, însă rezolvarea lor nu trebuie să fie una violentă, ci pașnică, prin dialog. În mod evident, conceptele lui Marx și Engels nu mai au valabilitate, dar ceea ce rămâne din marxism e tocmai năzuința aceasta de a genera o lume cât mai echitabilă, în care diferențele să nu fie atât de crunte. Capitalismul, de altfel, a beneficiat de pe urma criticii marxiste, având mari progrese în acest sens, al reducerii diferențelor și al îmbunătățirii vieții, cel puțin în părțile nordice ale Europei.
