Nu era nici prima, nici ultima oară când partidul își schimba numele pentru a reflecta o schimbare de direcție politică. Însă această dată poate fi considerată ziua de naștere a Partidului Comunist, așa cum va fi el consemnat în istorie.
Odată cu această schimbare, puterea care l-a dat jos pe țarul Nicolae al II-lea și guvernul provizoriu care a urmat abdicării se prezenta lumii drept una comunistă.
Această forță va domni despotic asupra Uniunii Sovietice care se năștea până în anul 1991.
Rușii bolșevici fuseseră facțiunea cea mai agresivă a Partidului Muncitoresc Social-Democrat rus. Ei cereau o acțiune mai brutală și militau deschis pentru naționalizarea integrală a pământurilor și a mijloacelor de producție.
În ciuda exilului liderului lor, Vladimir Ilici Lenin, bolșevicii au reprezentat eforturile cele mai mari din spatele revoluției din februarie 1917, care a dus la abdicarea țarului.
În timp ce muncitorii din toată țara se organizau în unități politice numite soviete, acțiunile bolșevicilor erau mai eficiente și mai extinse decât cele ale guvernului provizoriu, pe care îl priveau doar ca pe un aliat conjunctural.
Acționând prin intermediul sovietului din Petrograd, bolșevicii s-au ridicat împotriva acestui guvern cu ocazia revoluției din octombrie, ocupând Palatul de Iarnă și arestând cea mai mare parte a cabinetului.
În timp ce revoluția se răspândea în toată Rusia, bolșevicii acționau cu rapiditate.
Ei au retras țara din Primul Război Mondial, a cărui apăsare este citată adesea drept una dintre principalele cauze ale revoluției.
Tot ei au început să confiște și să împartă pământurile imperiale.
La începutul lui 1918, fabricile au fost transformate în soviete, proprietatea privată a fost abolită oficial, iar Rusia a devenit Republica Socialistă Sovietică Rusă, care va deveni curând nucleul URSS.
Toată această rapidă răsturnare de situație a reprezentat o uriașă victorie pentru Lenin, pentru forțele socialiste ruse și pentru marxiștii din lumea întreagă.
Pentru a se conforma axiomei marxiste, potrivit căreia comunismul va înlocui inevitabil capitalismul, Partidul Bolșevic și-a schimbat numele în Partidul Comunist.
Pentru restul existenței Uniunii Sovietice, conducerea Partidului Comunist s-a identificat cu conducerea țării.
