Conducerea și funcțiile breslei
Cel mai bătrân dintre staroști se numea ,,părintele breslei” Staroștii trebuiau să inspecteze lunar atelierele și piețele în zilele de târg. Se angajau să țină sus calitatea produselor. Aveau de întocmit patru registre: cel al starostelui , al apozilor (ucenicilor), pedepselor și meșterilor.
Starostele răspundea moral pentru breaslă. Din secolul XVI apar supraveghetori care se ocupau cu inspecția atelierelor și a produselor în timpul târgului. Erau aleși, că și părinții calfelor, anual, dar puteau fi realeși daca se dovedeau a fi meritorii. Fiecare breaslă avea un notar sau diac care era ales dintre meșterii cei mai pricepuți la citit, socotit și scris. Inițial, notarul era cel mai tânăr meșter. Avea rolul de a ține contabilitatea, corespondența, de a redacta certificatele. Existau patru adunări anuale, cea mai importantă fiind de Anul Nou unde participau și reprezentanții administrației orășenești.
Breasla îndeplinea mai multe funcții, avea mai multe domenii prin care contribuia la progresul orașului și al societății. Din punct de vedere economic, Dieta din 1571 decidea ca marfa să fie controlată o dată la opt zile sau chiar în fiecare duminică. Controlării incapabili erau și ei pedepsiți. Meșteșugării trebuia să producă și bunuri care să corespunda puterii de cumpărare a populației, prețurile obiectelor fiind stabilite de Dietă, însă rareori respectate de meșteșugari. Dieta din 1556 decidea că meșteșugarul care nu respecta prețurile stabilite să rămână fără casă, vite și patrie, fiind aspru pedepsiți.
Funcția socială a breslei însemna întrajutorarea în interiorul comunității. Respectul față de valori precum familia și căsătoria era nelipsit. Cheltuieli de înmormântare ale unui breslaș defunct erau suportate de breaslă. Văduva putea continua timp de un an meșteșugul răposatului, excepția fiind meșteșugul țesătoriei care putea fi continuat neîntrerupt. Fiii meșterilor plecau, de asemenea, cu un avantaj: erau considerați membri ai breslei dinainte de ași da proba de lucru dacă mama lor plătea o taxă anuală.
Breasla avea și inițiative în sfera politico-militară, întrucât își trimitea reprezentați în administrația orașului. Fiecare breaslă alcătuia o unitate militară separată care se întreținea și își întreținea soldații, oferindu-le coif, pușcă, platoșa, paloș, lance etc. Orășenii, printre care si meșteșugării, au participat la răscoalele din 1437-1438 și 1514.
Funcția religioasă consta în faptul că fiecare breaslă avea un altar și un sfânt pe care-l cinsteau prin ctitorirea de biserici sau altare și prin organizarea de ospețe. Breslele ocupau în biserică locul corespunzător importanței politici și economice.
Cu timpul, interesele economice ale breslelor primează în fața celor religioase impuse de biserică. Reforma e îmbrățișată: calvinismul de maghiară, luteranismul de sași. Catolici rămân nobilii si sătenii supuși.
