Complotul cu mașina infernală pus la cale la București în februarie 1859 pentru asasinarea lui Cuza Vodă

 

În ședința Adunării Legiuitoare a Munteniei din 26 mai 1859 pe ordinea de zi figura „cererea făcută de Ministrul justiției pentru darea lui Cezianu, ca să fie depus înaintea procurorilor”.

Deputatul era bănuit de oamenii legii că făcuse parte dintre cei care plănuiseră „Complotul mașinii infernale” împotriva proaspătului domnitor Alexandru Ioan Cuza.

Despre acest complot revista „Transilvania” din octombrie 1920 scrie: „Negri spune în o scrisoare din 14/26 Martie 1859 către domnitor, că „intriganţii şi ambiţioşii, mai ales din Muntenia, s’au pus în campanie, spre a împiedecă izbutirea îndoitei alegeri”.

Se răcise în curând entuziasmul momentan ce cuprinsese pe fruntaşii Ţărei Româneşti, în ziua de 24 Ianuarie.

Pe când însă presa vieneză, notele turceşti şi intrigile din lăuntru combăteau astfeliu alegerea lui Cuza de domn comun al ambelor ţări române, în camera engleză, deputatul Roebuck o sprijinea şi încuraja, spunând că el ia o mare parte la speranţele Românilor şi aşteaptă ca ei, în loc de a fi sclavii diplomaţiei europene, vor păstră propria lor demnitate şi vor asigură neatârnarea lor, fără concursul nimărui.

Turcia însă mai întrebuinţa şi alte mijloace, potrivite cu firea ei, pentru a scăpă de amenințătoarea unire, personificată acuma în alesul Românilor. Ea pregătea două tabere, una la Varna şi alta la Şumla, care deocamdată trebuiau să slujască numai pentru manevre, dar care la vreme de nevoie puteau să dobândească şi altă menire.

Cu întocmirea acestor tabere pare a sta în legătură un complot descoperit în Bucureşti în ziua de 30 Martie, complot ce tindea la răpirea vieţei domnitorului, prin o maşină infernală.

Din instrucţia făcută, reiese că toţi cei ce luase parte la acel complot erau străini, veniți mai ales de peste Dunărea, unii din ei originari din Austria.

Făptaşii sunt daţi judecatei, dovediţi si osândiţi la pedepse destul de grele.

Cezianu, deputat din adunarea munteană, ce fusese întrebuinţat de poliţie ca instrument pentru descoperirea faptei şi după aceea implicat şi el în complot, arată că un croitor care ar umblă în aceste treburi, îi spusese că alegerea lui Cuza este neplăcută Austriei şi Turciei şi că chiar boierilor nu poate fi pe plac, şi mai cu samă principilor Ştirbeiu şi Brancovanu, şi că se hotărîse de aceea omorârea lui Cuza.

Evreul Şain, spune la rândul lui că Cezianu, îi spusese că comerţul merge rău de tot, şi aceasta numai din pricina alegerei lui Cuza; că acel ce s’ar găsi să-1 curăţe de pe drum ar face un mare bine ţărei. Aceste arătări caracterizează în destul de limpede ţinta urmărită de complot”.

Din stenograma ședinței Adunării de pe 26 mai 1859:

La ordinea zilei este, între altele, raportul Sectiei V-a, asupra cererii făcute de Ministrul Justitiei pentru darea lui Cezianu, ca să fie depus înaintea procurorilor.

CANTACUZINO întreabă pe Cezianu dacă Domnitorul venise în București, când d-sa a spus Prefectului că Matelon complota în potriva vieții lui.

CEZIANU: Da, mi se spusese de însuși d. Aga, care a zis că l-a dovedit si-l va prinde, dar mai în urmă a venit croitorul Schmidt la d-sa și mi-a spus că conspiratorii, simțind spionarea poliției, s’au risipit.

Sc. FALCOIANU întreabă cine era agă, cand s’a dus Cezianu la B. Katargiu de i-a spus ce i se descoperise.

CEZIANU: Era actualul d-1 Bălăceanu, cu care de la început am avut numai a face.

Sc. FALCOIANU: Daca este așa, cum se zice în relație că descoperirea complotului i s’a facut d-sale înainte de cea dintâi venire a Domnitorului în Bucuresti, când atunci era prefect Karagea?

KATARGIU: Cu o zi sau două – nu țiu bine minte înainte de venirea Domnitorului (Cuza a intrat în București pe 8-20 februrie 1859 – nota Ev. Istoric) sau după ce venise, d-1 Cezianu a venit speriat la mine și mi-a spus împrejurarea complotului ce se descoperise de croitor.

Eu am fost mișcat și i-am cerut mijloace, căci și eu ca Român sunt dator și ca ministru să fac cunoscut Domnitorului acel complot, ca nu cumva să se întample un ce cât de mic și să rămână o pată pe un om nevinovat sau să se zică că e fapta boierilor.

În urmă am fost la Domn și, la prima întrevedere sau la a doua – nu țiu minte – i-am vorbit despre complotul ce se urzia, dându-i și note, după lista ce mi se dăduse de d-1 Cezianu, despre conspiratori și alte împrejurări ce mi se descoperiseră.

Atunci mi se pare că încă nu se schimbase aga.