În calitate de fost ofițer al armatei imperiale ruse și de comandant de mare unitate al Armatei Ruse de Voluntari din Vest, care luptase împotriva trupelor bolșevice, colonelul Andrei Potocki se bucura de un incontestabil prestigiu în rândul imigrației ruse din România interbelică.
El a fost angajat la Muzeul Militar Național din București.
La declanșarea războiului antisovietic, Andrei Potocki a venit din nou în contact cu țara sa natală, fiind solicitat să participe la acțiunea de capturare a unor bunuri culturale și cu caracter industrial din URSS, inițiată de către autoritățile române.
La Odessa
Consiliul de administrație al muzeului lua la cunoștință, prin Procesul-verbal nr. 185, din 10 august 1942, de activitatea desfășurată la Odessa de o delegație a muzeului, la inițiativa Serviciului de Capturi din Odessa.
În urma Ordinului M.St.M. Nr. 625072/I1942, directorul Muzeului Militar Național, colonelul Ioan Gr. Popescu, asistentului tehnic Andrei Potocki și pictorul Mitică Iordache, s-au deplasat la Odessa, pentru a identifica și aduce în țară de la muzeele și bibliotecile din respectivul oraș, acele obiecte-stampe, armament care interesează istoria noastră militară.
Plecarea la Odessa s-a făcut pe 8 iunie 1942, fiind ulterior adusă în țară o numeroasă colecție de cărți și obiecte.
Între acestea se aflau și utilaje, cum ar fi o macara mecanică, cu diferențial, de ridicat greutăți până la 5.000 kg, dat fiind că dacă s-ar fi achiziționat una nouă ar fi costat 150.000 lei, un vinci pentru ridicat tunurile grele, în lipsa căruia ar fi trebuit apelat la sprijinul unor fabrici, iar unul nou costa 35.000 lei, un electromotor pentru uzină, aparat de stropit pomii și florile, 50 kg. ulei pentru vopsit, terebentină și vopsele pentru pictură murală, rame pentru tablouri, placaje pentru vitrine, cuie, hârtie fotografică și clișee foto, pensule pentru vopsit și pentru clei, 2.000 albume pentru fotografii, ceară pentru parchet, șmirghel, etc.
Au mai fost capturate și cărți de la diverse instituții de cultură din Odessa:
Biblioteca Universitară, Școala de Belle-Arte, Muzeul de Arheologie, Muzeul de Artă, Biblioteca Centrală Municipală, Depozitul de Arhivă al Statului, în timp ce altele au fost achiziționate din comerț.
Ca urmare a raportului prezentat, membrii Consiliul muzeului, după ce au luat act de activitatea prezentată, au adus mulțumiri dlui. Colonel Popescu Gr. Ioan și asist. tehnic Potocki Andrei, pentru munca depusă și modul strălucit cu care și-au îndeplinit misiunea de la Odessa, recunoscând la fața locului, colectând, transportând și îmbogățind colecțiile Muzeului, în material destul de prețios pentru muzeu și pentru istorie
Nota informatorului Avram
Într-o Notă la Securitate a informatorului Avram, din 19 noiembrie 1952, se arăta că:
„Dintre elementele cele mai reacționare fugite de regimul sovietic în urma Revoluției Socialiste din Octombrie, care s-au stabilit în București sunt: contesa Bekendorf, contesa Keller, generalul Potocny (colonelul Potocki – nota Ev. Istoric) , căpitanul Zaberin, familiile Wassal și Papadopol.
Toate aceste persoane au în continuu manifestări ostile la adresa Uniunii Sovietice și a regimului de democrației populare din țara noastră.
După cum semnalează sursa, de câte ori a încercat să le furnizeze cărți și literatură sovietică cu caracter progresist, au refuzat, afirmând că cu această literatură poporul rus este înșelat.
Cele două ex-contese de mai sus, generalul Potocny (sic) și căpitanul Zaberin s-au exprimat față de sursa Avram, că poporul rus vede că este înșelat, dar așteaptă momentul potrivit pentru a scăpa de sub regimul sovietic”.
Mișcarea Monarhistă Rusă de la București
Deși emigrația rusă în România, în perioada interbelică, a fost mult mai redusă decât în alte țări din vecinătate, Iugoslavia și Bulgaria, cu care Rusia întreținuse tradiționale legături politice și culturale, totuși și aici au existat tentative de înființare a unor asociații care să sprijine lupta împotriva regimului instaurat în Rusia Sovietică, după 1917.
Colonelul Andrei Potocki a fost cooptat în grupul de fondatori ai Societății de Ajutor Mutual a Foștilor Combatanți Ruși pe Frontul Român, 1916-1918 și Războiul Mondial, aflați în România, inițiată de comandorul Nikolai Sablin, liderul Mișcării Monarhiste Ruse de la București.
Conform rapoartelor Direcției Generale a Poliției și Siguranței, care supraveghea activitatea imigranților ruși în România, asociația trebuia să se înființeze la 4 februarie 1931, iar colonelul Potocki urma să aibă funcția de vice-președinte, alături de comandorul Sablin.
Nu există informații privind activitatea propriu-zisă a acestei organizații și nici în privința rolului jucat de colonelul Potocki în cadrul ei, însă este de presupus că, în calitate de ofițer în rezervă al Armatei române și de angajat al unei instituții care aparținea Ministerului Armatei, Andrei
Potocki nu ar fi putut desfășura activități politice, mai ales cu caracter internațional.
A dispărut de la Bellu
În primii ani de activitate, Andrei Potocki nu a avut o locuință proprie, el fiind găzduit, împreună cu soția sa, într-o cameră aflată chiar în clădirea administrativă a muzeului. Ulterior, începând de prin 1940, Potocki și-a schimbat domiciliul, mutându-se pe Aleea Ressel nr. 9, foarte aproape de Parcul Carol, unde se afla Muzeul Militar Național.
Colonelul Andrei Potocki a încetat din viață în anul 1957, nu se știe în ce condiții.
A fost înmormântat la cimitirul Bellu, parcela 12, poziția 13, pe cruce fiind scris numele, în variant românizată, ANDREI VLADIMIR POTOȚKI / 1886 – 1957.
Mormântul mai era vizibil la începutul anilor 1970, însă astăzi nu mai există, în locul respectiv fiind înmormântată o altă persoană.
