Florescu, fiind și ministru de Război, a dispus ca pământul scos din săpăturile pentru Circ să fie transportat cu care și s-au umplut niște băltoace infecte ce erau în partea de jos a fostului Spital Militar, de pe strada Știrbey Vodă.
Construcția Circului s-a făcut până la soclu și Societatea, rămasă fără bani, a oprit lucrările, iar ruinele au rămas mulți ani până ce Constantin Exarcu (foto) a luat inițiativa de a construi Ateneul.
Cel dintâi care a avut ideea fericită de a îmbogăți Capitala cu un monument așa de impozant și a da țării un local pentru instruirea tinerimii noastre, unde artele au luat o dezvoltare așa de însemnată, a fost doctorul C. Exarcu (Esarcu).
Din câte se spuneau, C. Exarcu a fost copilul natural al unei Doamne și al Egumenului (Exarcul) Mănăstirii Sf. Gheorghe, de unde i-a rămas numele de Exarcu.
Se mai spunea că C. Exarcu ar fi fost copilul natural al Grafului Scarlat Rosetti, pentru că relațiile dintre Exarcu și Rosetti erau prea familiare.
Afară de acestea, Rosetti a primit cu multă bunăvoință propunerea lui Exarcu și i-a dat bani cu care să înceapă construirea Ateneului.
Exarcu a fost trimis în străinătate pentru a studia Medicina cu ce-i rămăsese de la Exarcul Mănăstririi Sf. Gheorghe și ce i-a dat Graful Rosetti.
Exarcu a făcut Medicina la Paris, s-a specializat în studiul Botanicii și, întorcându-se în țară, a fost numit profesor de botanică la Facultatea de Științe.
El nu a profesat niciodată medicina și ca profesor a fost foarte puțin timp, căci a intrat în politică.
A fost numit director (secretar general) în Ministerul Instrucției Publice și Cultelor, a fost ministru la Atena.
Acolo, pe lângă politică, s-a dedat cu tot dinadinsul la studiul lucrurilor antice între care ruinele monumentelor artei antice și a grecilor vechi și antichităților de la Tanagra de unde a adus o bogată colecție de vase și statuete.
Este multă probabilitate ca din studiul monumentelor antice ale căror rămășițe pe care le-a văzut acolo, precum și din studiul ce a făcut, i-a venit ideea să înființeze și în București Ateneul.
Pe lângă ceea ce a dat Graful Rosetii, a dat și Exarcu tot ce a avut și a lăsat o casă zestre Ateneului în plină proprietate, pe Bulevardul Carol, vis-à-vis de Ministerul Domeniilor.
Arhitect a fost francezul Galeron.
Cu mari greutăți, Exarcu mergea cu construirea, pentru că din zi în zi vedea că se simțea lipsa de fonduri.
Așa a fost nevoit să recurgă la împrumuturi cu dobânzi mari, încât pe la 1888 nu mai putea face față nici capitalului, nici dobânzilor și creditorii, pentru o sumă de 300.000 lei, puseseră Ateneul în vânzare.
Eram deputat în camera, G. Dem Theodorescu era asemenea deputat, el era și ateneist înscris între membri, și mi-a spus că Ateneul era în pericol, pentru că creditorii îl scoseseră la licitație publică.
Chiar în acel timp, amândoi am alcătuit un proiect de lege prin care ceream Camerei să autorizeze Guvernul să plătească de urgență pe creditori, ca să ridice ipoteca.
Proiectul a fost subscris de peste patruzeci de deputați.
Theodorescu a citit proiectul și Camera, în unanimitate, a votat legea și așa a scăpat Ateneul de rușinea de a fi vândut la licitație publică pentru 300.000 lei.
Aceasta nu a fost îndestul. Mai erau datorii pentru lucrători, pentru materialul cumpărat de la furnizori.
Ca să poată merge înainte cu construcția, trebuiau bani mulți, cu toate că scăpaseră de hopul cel mare, că era ipotecat.
Dem Theodorescu și cu noi ceilalți am organizat cereri pe la prieteni.
