Ceauşescu n-a aflat niciodată cum îl sabota propriul labrador. Culisele Epocii de Aur

 

Din dorinţa de a evita orice fel de probleme, oficialii obiectivelor industriale pe care le vizita Nicolae Ceauşescu în Epoca de Aur vedeau pericole şi acolo unde nu existau. Un exemplu în acest sens este una dintre cele 7 vizite pe care Nicolae Ceauşescu le-a făcut la Uzina ARO. Conform jurnaluldearges.ro, „din gloria unei uzine […]

Din dorinţa de a evita orice fel de probleme, oficialii obiectivelor industriale pe care le vizita Nicolae Ceauşescu în Epoca de Aur vedeau pericole şi acolo unde nu existau.

Un exemplu în acest sens este una dintre cele 7 vizite pe care Nicolae Ceauşescu le-a făcut la Uzina ARO. Conform jurnaluldearges.ro, „din gloria unei uzine faimoase în țară și străinătate, a rămas astăzi doar un teren viran”.

Martor al acelei vizite a fost şi juristul Gheorghe Mitroiu, care a lucrat la fosta uzină peste două decenii. O perioadă, el a fost în cadrul Atelierului Design ARO. Când secretarul general Nicolae Ceauşescu trebuia să sosească la ARO, toţi cei responsabili cu organizarea evenimentului trăiau un stres de nedescris.

„Prin anii ’80, în perioada directorului Ion Giuvelcă, fostul dictator a vizitat ARO de două ori. Pentru fiecare vizită în parte se făceau cele mai mari pregătiri, pentru ca totul să iasă perfect.

Toată lumea îşi concentra atenţia asupra pregătirii momentului în care «marele cârmaci» punea piciorul pe covorul roşu aşternut la intrarea în fabrica constructoare de maşini de la poalele Mateiaşului”, notează sursa citată.

„Atunci eram plini de teamă că ceva nu va fi bine. Acum râd de ceea ce îmi amintesc. Îmi aduc aminte că, pe la începutul anilor 1980, ne-a chemat directorul Giuvelcă, pe toţi cei de la Atelierul Design, şi ne-a spus că vine secretarul general şi că trebuie să facem urgent o fotografie în care să apară cuplul Ceauşescu cu un autoturism ARO.

Pentru acest lucru trebuiau obţinute mai multe aprobări de sus.  Fotografia care era folosită trebuia aprobată de Fonoteca Comitetului Central şi avizată de Agerpress. Aşa că am dus la Bucureşti mai multe fotografii cu Ceauşescu, dar toate au fost respinse din motive stupide. (Râde!!)

Era o fotografie în care secretarul general era în profil şi a fost respinsă că poate fi interpretată ca fiind într-o ureche, iar o alta, în care era pe covorul roşu de la intrarea în Fabrica Dacia, de la Mioveni, a fost respinsă că pe covor erau flori şi că Ceauşescu le călca în picioare. În alta, avea undeva în spate un turn cu ceas şi a fost respinsă că putea să se interpreteze de cei care o văd că-i sună ceasul secretarului general.

Elena şi Nicolae Ceauşescu alături de labradorul Corbu

În alta avea pete pe faţă şi aşa mai departe. Toate au fost respinse, ca în cele din urmă să apară şi fotografia care trebuia să fie pusă pe peretele din Muzeul ARO, o fotografie de circa 100 metri pătraţi. După ce a fost pusă pe perete a venit domnul director Giuvelcă şi a sesizat dumnealui… neregula. În fotografie, Elena şi Nicolae Ceauşescu se aflau, în picioare, într-un ARO decapotabil. În maşină mai erau şoferul şi labradorul familiei Ceauşescu.

Nici această fotografie nu a fost bună, pentru că labradorul era într-o poziţie ciudată, cu nasul în… pantalonii secretarului general. Imediat s-a cerut să fie acoperită fotografia cu pânză de sac, pânză care a fost încadrată de şipci. Şi la ora actuală (n.r. – interviul a fost publicat în 2012), fotografia soţilor Ceauşescu este în fosta uzină, în clădirea Administrativă, acoperită cu pânza de sac. Acolo unde a fost Muzeul ARO.

Dacă cineva va da jos pânza, va putea scoate la iveală imensa fotografie cu dictatorul în autoturismul ARO.  Cred că este o fotografie unică, numai şi pentru faptul că a rezistat chiar şi Revoluţiei. Soţii Ceauşescu au rezistat, «în sacul» din Muzeul ARO, aproape 20 de ani după Revoluţie, în condiţiile în care majoritatea fotografiilor lor au fost distruse. Ştiu că acum doi ani sigur mai era acolo, dar acum nu mai ştiu dacă a fost luată… Oricum, este vorba de o poză care ar fi putut să facă istorie, aşa cum ar fi putut să devină un simbol chiar maşina ARO”, a povestit Gheorghe Mitroiu pentru jurnaluldearges.ro.