Fructul interzis
Prima mențiune a restricțiilor alimentare din Biblie vine în Geneza 9. În urma Marelui Potop, Dumnezeu îi spune lui Noe că el și descendenții săi pot mânca, de acum înainte, animale. Peste câteva pagini, Dumnezeu poruncește poporului său să mănânce carne numai de la animale care au copitele despicate. În ceea ce privește animalele acvatice, acestea trebuie să aibă aripioare și solzi, astfel încât homarul nu poate fi mâncat.
În Noul Testament, discipolul Petru are o viziune diferită. Cea în care Dumnezeu îi poruncește să mănânce animale doar atunci când îi este foame. În vremurile Noului Testament a existat un conflict cultural și religios între creștinii care provin din tradiția evreiască și noii creștini care au venit din tradiția greacă. Într-o parte a Noului Testament este prezentată abținerea de la carnea animalelor, în timp ce altă parte spune că ar trebui să existe abține doar în zilele de sărbătoare.
“Iubiți-vă unii pe alții”
În zilele noastre, conflictul cultural nu mai este atât de pregnant. Toate pasajele scripturii referitoare la bunăstarea animalelor sunt privite ca o ispășire. Într-un sens mai larg, aceste pasaje transmit abstinența completă de la produsele de origine animală.
Teologul John Piper recunoaște că, pentru unii creștini, există probleme legate de tratamentul aplicat animalelor și administrarea mediului care îi obligă să țină o dietă vegană sau vegetariană. Totuși, acesta recunoaște că nu toți creștinii văd lucrurile așa. Concluzia a fost că tuturor creștinilor ar trebui să li se permită să mănânce ceea ce le place și să se înțeleagă între ei, indiferent de alegerea dietei. „Ceea ce mâncăm are o semnificație aproape nulă în comparație cu neprihănirea, pacea și bucuria din Duhul Sfânt … Să păstrăm lucrurile în această perspectivă. Manifestați domnia lui Dumnezeu și iubiți-vă unii pe alții”, a scris el.
