O domnișoară splendidă din neamul românesc al boierilor Văcărești
Printre urmașii Văcărești ai poetului Ienăchiță s-a numărat și Maria. Născută la 1 august 1815, femeia fatală care avea să-i ia mințile domnitorului Bibescu era chiar nepoata marelui boier intrat în istoria literaturii române. Orfană de mică, fetița a fost crescută cum se cuvine de rudele familiei sale, printre care prințul Alexandru al II-lea Ghica și Zoe Brâncoveanu.
Educată și foarte ambițioasă, Maria era și excepțional de frumoasă. În 1834 s-a căsătorit cu spătarul Costache Ghica, fratele domnitorului de atunci. Mărginit și foarte plin de sine, Costache nu și-a prea impresionat soția. Ambițioasa Marițica voia să ajungă pe tron, așa că a răbdat. Visul i s-a destrămat după alegerile domnești din 1842-1843, când Costache a pierdut tronul în fața lui Gheorghe Bibescu. Ambițioasa Marițica s-a reorientat repede, deși noul domn nu era deloc frumos și mai era și însurat.
“Maria Ghica Văcărescu a fost una dintre cele mai frumoase femei ale vremii. Practic, oriunde se ducea, reuşea să întoarcă deopotrivă capetele bărbaţilor – din admiraţie, şi ale femeilor – din invidie. Nu se ştie cum au ajuns cei doi să fie împreună deoarece Gheorghe Bibescu nu era un bărbat prea arătos. Cert este că cei doi s-au iubit, Maria Văcărescu fiind amanta lui Bibescu vreme de aproape patru ani până ce să reuşească să se căsătorească”, scria profesorul Ion Ivaşcu.
Procedura de divorț a Marițicăi era deja în mișcare în iulie 1843, când Bibescu și Ghica au ajuns la o înțelegere amicală. Marițica i-a făcut un copil lui Gheorghe Bibescu și l-a presat să obțină divorțul.
Două divorțuri complicate
Bibescu a făcut manevre complicate să scape de soția sa Zoe Brâncoveanu, care dezvoltase o boală psihică după nașterea unuia dintre copii. Prințul a făcut eforturi susținute și „manevre complicate” pentru a se însura cu Marițica, solicitând divorțul de la Biserica Ortodoxă și permisiunea curților regale ale Europei
Mitropolitul Neofit s-a arătat, însă, un dușman al noului cuplu. I s-a alăturat și Adunarea pe care o prezida. Contra-propunerea adunării a fost un atac direct asupra Prințului și a amantei sale. În conformitate cu noua lege, bărbatul vinovat de adulter pierdea jumătate din zestrea soției și erau exilat împreună cu țiitoarea. Propunerea era susținută de familia Ghica, care constituise o opoziție alături de boierii Filipescu. Bibescu a obținut, însă, acordul sultanului de a dizolva adunarea în 1844. Prin urmare, până la alegerile legislative din 1846, a domnit ca monarh absolut.
În cele din urma, în august 1844, Patriarhia Ecumenica i-a acordat lui Bibescu divorțul. În octombrie, el și-a declarat fosta soție nebună și a obținut controlul asupra proprietăților ei, pe care le-a împărțit cu Alecu Filipescu.
Neofit nu a cedat, însă. S-a orientat spre blocarea divorțului lui Marițica de Ghica, respingând cererea acestora în februarie 1845.
