Membru al Partidului Național Liberal din 1883, a fost ales de mai multe ori deputat și senator.
Însă, intrase mai devreme în politică, fiind ales în anul 1870 ca deputat din partea grupării „junimiste” și prefect al județului Iași.
A fost de cinci ori primar al orașului Iași:
17 iunie 1872 –19 mai 1876;
27 aprilie 1881- 23 iunie 1881;
4 iunie 1887 – 4 martie 1888;
19 noiembrie 1895 – 22 aprilie 1899;
11 iulie 1907 – 6 ianuarie 1911.
Cel mai important proiect al său l-a reprezentat aducțiunea apei potabile la Iași din sursa Timișești, proiect pentru care a fost atacat în presa vremii.
În primul mandate, a încheiat în anii 1872-1873 un contract de asfaltare și întreținere a străzilor și trotuarelor cu un englez pe nume W.O. Callender.
Acest contract, care a fost aprobat de regele Carol I, prevedea că 25% din lucrare să fie plătită în numerar, iar restul în obligațiuni comunale, amortizabile în 15 ani, cu dobândă de 6% pe an.
Tot în perioada administrației sale, a fost întocmit un studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban.
În 1899, a inaugurat Uzina Electrică Comunală, iar un an mai târziu se începea exploatarea tramvaielor electrice în Iași.
A inaugurat, la 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național din Iași.
Descendent al unei vechi familii boierești
Scriitorul Nicolae Gane, membru titular al Academiei Române de la 1 aprilie 1908, s-a născut la 1 februarie 1838, în Fălticeni, descendent al unei vechi familii boierești, fiind fiul postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu.
A urmat școala primară la Fălticeni cu părintele Neofit Scriban, apoi se înscrie la pensionul francez al lui Louis Jordan din Iași, după care urmează științele juridice la Paris.
După revenirea în țară, Nicolae Gane a fost angajat, în 1857, secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova.
În același an este numit ca judecător la Tribunalul Suceava, de unde este destituit din cauza manifestărilor prounioniste.
După Unirea țărilor române din anul 1859, revine în magistratură unde îndeplinește mai multe funcții: președinte al Tribunalului Suceava, membru al Curții de Întărituri Iași (1861), prefect al județului Suceava (1863) și ulterior al Dorohoiului, trece în anul 1864 ca judecător la Curtea de Apel din Focșani, de unde se transferă, în anul 1865, la instituția similară din Iași, unde devine membru al societății Junimea, publicând nuvele și poezii lirice în revista „Convorbiri literare”.
Un volum intitulat Poezii îi apare în 1873 la Iaşi, în acelaşi an apărându-i şi nuvela istorică Domniţa Ruxandra, precum şi o culegere de nuvele şi poezii intitulată Încercări literare.
Alte scrieri ale sale: Poezii (1886), Pagini răzleţe (1901), Zile trăite (1903), Păcate mărturisite (1904), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1909), Spice (1909).
A murit la Iaşi, la 16 aprilie 1916.
