Ce a însemnat Criza Sudetă și de ce a fost atât de importantă?
Adolf Hitler și prim-ministrul Angliei, Neville Chamberlain, sunt înfățișați în această postură istorică la Munchen, la 30 septembrie 1938, cu mâinile strânse în semn de prietenie. Aceasta a fost ziua în care liderii Franței și ai Angliei au semnat acordul de la München, pecetluind soarta Cehoslovaciei. Alături de Chamberlain se află Sir Neville Henderson, ambasadorul britanic în Germania.
Criza Sudetă a fost un conflict politic și teritorial din Europa, care a avut loc în 1938 și a implicat Germania nazistă, Cehoslovacia și alte puteri europene. Sudetenland, regiunea de graniță din Cehoslovacia locuită în mare parte de etnici germani, a devenit subiectul disputei. În cadrul crizei, Germania a cerut anexarea regiunii și a amenințat cu războiul dacă nu i s-ar fi îndeplinit cererea. După negocieri, Franța și Marea Britanie au acceptat cedarea regiunii către Germania, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Acordul de la München.
Cehoslovacia nu a fost invitată la tratativele de la München, deoarece Franța și Marea Britanie doreau să evite un conflict militar și să ajungă la un acord cu Germania fără ca aceasta să se simtă amenințată sau provocată. În plus, Cehoslovacia nu a avut prea multă putere de negociere, întrucât era considerată o țară mică și slabă din punct de vedere militar. În cele din urmă, Cehoslovacia a trebuit să accepte cedarea Sudetenland-ului (Regiunii Sudete) către Germania, fără să fi fost consultată în prealabil.
Din cenușa Primului Război Mondial
În urma Primului Război Mondial, germanii învinși au fost supuși unei serii de condiții umilitoare prin Tratatul de la Versailles. Unul dintre noile state create prin tratat a fost Cehoslovacia, care conținea o zonă locuită de un număr mare de etnici germani, pe care Hitler a numit-o Țara Sudeților.
Hitler a ajuns la putere pe un val de resentimente generate de tratat, care a fost întotdeauna considerat prea dur. Ca urmare, guvernul britanic a închis ochii la promisiunile lui Hitler de a anula o mare parte a tratatului după ce a fost ales în 1933.
Până în 1938, liderul nazist a remilitarizat Renania, care trebuia să fie o zonă tampon între dușmanii istorici Germania și Franța, și a încorporat Austria în noul său Reich.
Hitler pune ochii pe Sudetenland
După ani de liniște, poziția agresivă a lui Hitler față de vecinii săi a început în sfârșit să provoace îngrijorare în Marea Britanie și Franța. El a pus ochii pe regiunea Sudeților, care era bogată în resurse naturale necesare pentru război și era locuită de mulți etnici germani.
Prima mișcare a lui Hitler a fost să ordone Partidului Nazist din Sudeten să ceară liderului ceh Beneš autonomie deplină pentru etnicii germani, știind că cererile vor fi refuzate. Apoi, Fuhrer-ul a inventat povești despre atrocitățile cehilor față de germanii din regiune și a subliniat dorința acestora de a fi din nou sub umbrela germană, pentru a legitima anexarea teritoriului.
Dacă intențiile sale nu erau deja suficient de clare, liderul nazist a trimis trupe care au intrat efectiv în teritoriul cehoslovac. Acțiunea militară a fost justificată de germani ca fiind necesară pentru a proteja drepturile semenilor lor din acea zonă. Nu este surprinzător că aceste evoluții i-au alarmat foarte mult pe britanici, care doreau cu disperare să evite un nou război.
Pe 12 și 15 septembrie ,în contextul în care Hitler cerea în mod deschis Sudetenland, prim-ministrul Neville Chamberlain a zburat pentru a se întâlni cu el și cu liderul nazist Henlein. După lungi discuții, Chamberlain a declarat că Marea Britanie nu se va opune preluării de către germani a regiunii Sudetenland.
Cu câteva ore înainte ca trupele naziste să treacă granița în Cehoslovacia, Hitler și aliatul său italian, Mussolini, i-au oferit lui Chamberlain ceea ce părea a fi un colac de salvare: o conferință de ultimă oră la München, la care urma să participe și prim-ministrul francez Daladier. Cehii și URSS-ul lui Stalin nu au fost invitați.
La primele ore ale zilei de 30 septembrie, a fost semnat Pactul de la München, iar naziștii au obținut controlul asupra regiunii Sudeților. La întoarcerea în Marea Britanie, Chamberlain a fost primit inițial ca un pacificator eroic, însă consecințele Pactului de la München nu au făcut decât să arate că atunci când războiul va începe, acesta va fi dus în condițiile dictate de Fuhrer.
Războiul la orizont
Pierderea regiunii Sudete a slăbit Cehoslovacia ca forță de luptă, cea mai mare parte a armamentului, a fortificațiilor și a materiilor prime fiind cedate Germaniei, fără ca țara victimă să aibă vreun cuvânt de spus.
Incapabilă să reziste fără sprijinul francezilor și al britanicilor, la sfârșitul anului 1938 întreaga țară era în mâinile naziștilor. Mai important, excluderea clară a URSS-ului de la reuniune l-a convins pe Stalin că o alianță anti-nazistă cu puterile occidentale nu era posibilă.
În schimb, un an mai târziu, acesta a semnat Pactul de neagresiune cu Germania, lăsându-i calea deschisă lui Hitler pentru a invada Europa de Est.
