Carol al II-lea a creat un adevărat guvern paralel! Cum a acaparat camarila acestuia viața politică și economică a țării
În condițiile în care guvernele se succedau cu prea mare rapiditate, odată cu venirea regelui Carol al II-lea la putere, în 1930, acesta a trecut la crearea unui guvern paralel: camarila. Elena Lupescu, pe care regele se angajase să o părăsească, a creat o grupare pestriță, dar foarte influentă, compusă din ofițeri, bancheri, intelectuali, afaceriști, polițiști etc, pe scurt, oameni fideli și coruptibili, care aveau în mâinile lor părți importante ale vieții economice, politice și culturale ale României Mari.
Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Nichifor Crainic, toți adversari ai democrației, generalii Racoviță, Tăutu și Condeescu, industriașii Nicolae Malaxa și Max Auschnitt, politicienii Constantin Argetoianu, Armand Călinescu, Nicolae Titulescu, șeful poliției capitalei, Gavrilă Marinescu, Puiu Dumitrescu, unul dintre secretarii privați ai regelui, aceștia sunt doar câțiva dintre cei care au preferat să își urmărească interesele prin susținerea politicilor lui Carol al II-lea, trădând constituționalismul românesc.
În același timp, regina Maria, mama lui Carol al II-lea, vedea oamenii de care se înconjura fiul ei, zugrăvindu-i în jurnal în cele mai dure cuvinte. De pildă, despre amanta și viitoarea soției a lui Carol, Elena Lupescu, afirma: ,,viciul stă lângă rege și conduce”, influenta consoartă a regelui trăgând sforile în stat pentru oferi apropiaților ei sinecuri. Lui Emil Lupescu, vărui ei, i-a mijlocit îmbogățirea de pe urma proiectului de reconstruire a Palatului Regal; unui unchi i-a oferit funcția de conducere a Casei Asigurărilor Sociale, iar alte rude au primit contracte profitabile cu instituții ale statului.
Camarila regală a fost un fenomen politic românesc din interbelic și a contribuit decisiv la decăderea societății românești. Argetoianu, în jurnalul său, scria că ,,singurul lucru organizat în România Mare e jaful și șperțul”, el însuși luând parte la camarilă. Un alt membru al camarilei, Puiu Dumitrescu, care făcea parte din cercul restrâns al puterii, era descris de regina Maria ca ,,om groaznic, tânăr și teribil de vulgar”. Această elită care, din culise, conducea statul, se afla la mâna regelui, care și-a îndepărtat familia, în primul rând soția legitimă, Elena, în cursa după bani și putere. Subminând instituțiile statului și destabilizând democrația și așa precară a României, camarila se face responsabilă și de radicalizarea tinerei generații, și de sărăcia țării, și de pierderile teritoriale din 1940, care au însemnat sfârșitul României Mari.
