Până la urmă vorbim de filme artistice, care își propun să trezească interesul publicului larg și să obțină încasări pe măsură. În cazul filmelor istorice, în funcție de cine le produce, există mai mereu și o urmă mai mult sau puțin fină și sesizabilă de propagandă.
Historyextra.com a alcătuit un top al celor mai bune șapte filme despre evenimente din Al Doilea Război Mondial.
- Lista lui Schindler (Schindler’s List)
Lansat pe marile ecrane în 1993, filmul lui Steven Spielberg a adunat mai multe premii decât orice altă producție istorică. Filmul prezintă cazul real al lui Oskar Schindler, un industriaș și membru al partidului nazist, care ar fi reușit să salveze viața a peste 1200 de evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Se presupune că ar fi alcătuit șapte liste cu numele evreilor care să fie salvați, mituind oficiali naziștri. Doar patru liste au fost găsite. Unii dintre supravietuitori trăiesc și astăzi, cea mai tânără avand 81 de ani.
Spielberg a înțeles potențialul unui astfel de film după ce a citit cartea lui Thomas Keneally “Arca lui Schindler”. Într-un interviu pentru New York Times, el admitea că nuvela i s-a părut mult prea seacă, însă filmul putea avea potențial dacă reușea să lege cronologic evenimentele.
De aceea a ales ca producția să fie aproape în totalitate în alb și negru, iar locațiile să fie cele originale, din Cracovia și din lagărul Auschwitz. Liam Neeson joacă rolul lui Oskar Schindler, un punct de cotitură în cariera actorului.
Ulterior, Spielberg avea să recunoască faptul că filmul a reprezentat și o ambiție personală, după ce rude de-ale sale au fost ucise în Polonia și Ucraina în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
El a refuzat să fie plătit pentru acest film și a decis ca din încasări să fondeze fundația USC Shoah (în ebraică, Shoah este numele dat de evrei Holocaustului).
Organizația non-profit a adunat de-a lungul timpului peste 54.000 de testimoniale video ale supraviețuitorilor, obiectivul ei fiind de a educa generațiile viitoare despre acest genocid.
- Marea evadare (The Great Escape)
Lansat în 1963 cu o distribuție stelară la acea vreme ( Steve McQueen, James Garner, Richard Attenborough sau Charles Bronson), filmul spune povestea evadării din 1944 a unor soldați englezi dintr-un lagăr german pentru prizonieri de război, fiind o celebrare a eroismului, bravurii și curajului.
Filmul se bazează aproape integral pe cartea publicată în 1950 de fostul prizonier de război Paul Brickhill, care nu a evadat din lagărul Stalag Luft III fiindcă suferea de claustrofobie.
Informațiile reale care stau la baza filmului: trei soldați ai trupelor aeriene britanice RAF au săpat trei tuneluri, iar în noaptea 24 martie 1944, 76 de prizonieri au reușit să evadeze, însă 73 au fost prinși în decurs de doar câteva zile.
Cert este că tunelurile au fost cu aproape 20 de metri prea scurte, iar prizonieri erau obligați să iasă la suprafață în câmp deschis și apoi să o ia la fugă spre pădure, ceea ce le-a îngreunat evadarea.
Hitler a ordonat împușcarea a 50 dintre ei. Elaborarea planului și pregătirile de evadare sunt conforme cu realitatea, însă având în vedere că Brickhall nu a participat, iar dintre evadați nu mai trăia niciunul, restul e ficțiune.
Unele scene din finalul evadării au fost atât de exagerate încât foști prizonieri de război prezenți la inaugurare au părăsit dezgustați sala. Chiar și asa, de peste 65 de ani este considerat unul dintre cele mai bune filme istorice din lume.
3 și 4. Steaguri pline de glorie (Flag of our Fathers) și Scrisori din Iwo Jima (Letters from Iwo Jima)
Lansate în 2006 de regizorul Clint Eastwood, producțiile au fost filmate simultan și surprind din perspectivă americană, respectiv japoneză, bătălia de pe insula din Iwo Jima din 1945. Realitatea istorică este că bătălia de pe insula Iwo Jima a fost printre cele mai sângeroase din toate timpurile.
A opus 100.000 de soldați americani și 22.000 de japonezi dispuși să lupte până la ultima picătură de sânge pentru apărarea insului. Conflictul a durat cinci săptămâni și după prima zi deja muriseră peste 2000 de oameni, ca în final doar aproximativ 1000 de soldați japonezi să mai rămână în viață.
Filmul “Steaguri pline de glorie” pornește de la fotografia unui grup de soldați americani anonimi care arborează steagul SUA pe insula Iwo Jima, probabil cea mai faimoasă fotografie din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. Bătălia este relatată din perspectiva soldaților care au arborat steagul și care se luptă să se împace cu viața de eroi la întoarcerea acasă.
În același timp, versiunea japoneză din fimul “Scrisori din Iwo Jima” prezintă bătălia din perspectiva japonezilor aflați sub asediu și a comandatului lor carismatic Kuribayashi. Filmul a fost realizat aproape integral în japoneză și a primit recenzii mai bune decât omologul american.
Varianta japoneză ar fi dat dovadă de mai multă compasiune și umanitate.
- Submarinul (Das Boot)
Lansat în 1981, neindicat claustrofobilor, filmul german ”Das Boot” urmărește viața de zi cu zi pe un submarin german în timpul deplasării în Oceanul Atlantic.
Filmul urmărește evenimente din 1942, când Hitler și naziștii mizau totul pe propaganda de război.
În acest sens, locotenentul Werner devine corespondent de război și trebuie să descrie într-un mod entuziast viața de pe submarin.
În contrast se află căpitanul submarinului care încearcă să urmărească acțiunile personajului real Heinrich Lehmann-Willenbrock, dar în același timp să fie foarte cinic cu regimul pe care îl servește și cu progresul germanilor din timpul războiului.
Pe lângă pericolul iminent de a fi ucis în orice clipă, filmul prezintă o imagine plictisitoare a războiului, dar și condițiile inumane în care erau obligați să lupte.
În timp ce cele mai multe filme istorice îi prezintă pe nemți ca fiind complet devotați nazismului, ”Das Boot” oferă o față umană acestor oameni. Nu sunt nici eroi, nici monștri, ci oameni obișnuiți cu preocupări banale și temeri individuale. Râd, se ceartă, plâng și le e dor de cei dragi.
- Salvați Soldatul Ryan (Saving Private Ryan)
Lansat pe marile ecrane în 1998, filmul lui Steven Spielberg urmărește efortul depus de căpitanul John Miller (interpretat de Tom Hanks) pentru a-l găsi pe soldatul James Ryan (interpretat de Matt Damon), ultimul supraviețuitor al brigăzii americane, dispărut pe frontul de Vest, în timp ce toți colegii săi erau morți deja.5
Doar primele 30 de minute ale filmului au costat peste 12 milioane de dolari (la un buget total de 70 de milioane), fiindcă Spielberg a insistat să angajeze 1500 de actori pentru o ecranizare perfectă a sosirii trupelor americane pe plaja Omaha din Franța (în apropriere de Caen).
Scena nu a fost discutată în detaliu, ci Spielberg a ales să filmeze la întâmplare pentru a surprinde haosul general, iar scena să fie spotană și credibilă în același timp.
Modelul folosit au fost imaginile imortalizate în timpul războiului de către fotojurnalistul Robert Capa. După lansare, filmul a avut un impact emoțional atât de puternic, încât departamentul de stat american pentru veteranii de război a lansat o linie telefonică de prim-ajutor pentru persoanele traumatizate de imaginile vizionate.
- Ultimele zile ale lui Hitler (Downfall/ Der Untergang)
Lansat în 2004, filmul urmărește ultimele zile ale lui Adolf Hitler în buncărul în care se ascundea în timpul colapsului celui de-al Treilea Reich.
Filmul german se bazează parțial pe memoriile lui Traudl Junge, secretarul personal al dictatorului, care i-a fost alături în perioada 1942-1945 și a asistat la ultimele sale momente de viață în buncărul din Berlin.
Junge îl descrie pe Hitler ca fiind haotic și instabil în ultimele sale momente de viață, care au culminat cu presupusa sinucidere.
În paralel, relatarea continuă și despre familia Goebells, respectiv otrăvirea cu cianură a copiilor lor pentru “a fi salvați de o lume fără nazism”.
Criticii au apreciat maniera detaliată și intimă în care a fost realizat portretul unuia dintre cei mai denigrați oameni din istorie. “Eram conștient de riscurile de a realiza un portret fals despre Hitler. A fost un risc asumat, m-am temut în fiecare zi a filmărilor. Am mers pe o linie foarte subțire”, avea să declare regizorul Oliver Hirschbiegel.
Istoricul și biograful lui Hitler, Ian Kershaw, declara în 2004 pentru The Guardian că filmul reușește ceea ce niciun documentar sau carte de istorie nu va putea, să simuleze prezența unui observator în buncăr, care urmărește drama derulându-se în fața sa, dar și punctul culminant monstrous.
“În timp ce urmăream reconstrucția superbă într-o sală de cinema goală din Manchester, nu îmi puteam imagina cum ar fi un film mai bun despre ultimele zile din viața lui Hitler”.
