„Călăul preferat” al lui Stalin a ucis 7.000 de polonezi în timpul masacrului de la Katyn
Ajuns la o poziție proeminentă în rândurile obscure ale poliției secrete, Blokhin a devenit un instrument al morții în numeroasele epurări ale lui Iosif Stalin și în represiunea brutală care a stat la baza conducerii sovietice. Deși seria de crime a început în anii ’20, cea mai înfiorătoare „performanță” a lui Blokhin a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Pe parcursul a numai 28 de zile, în primăvara anului 1940, a fost însărcinat cu planificarea execuției a peste 20.000 de prizonieri de război polonezi. Blokhin a împușcat personal până la 7.000 de prizonieri, consacrându-se drept unul dintre cei mai „prolifici ucigași” din istoria lumii.
Începuturile obscure ale lui Vasily Blokhin
Născut în 1895 în mediul rural, în apropiere de orașul Vladimir, tânărul s-a dedicat muncii de cioban la vârsta de zece ani, înainte de a se muta la Moscova pentru a deveni zidar.
Până în iunie 1915, Imperiul Rus era implicat total în Primul Război Mondial. Blokhin s-a înrolat în Armata Imperială și a participat la luptele din Belarus. În cele din urmă, a ajuns la gradul de „subofițer superior”.
În 1917, condițiile de acasă au luat o întorsătură neașteptată. Țarul Nicolae al II-lea a fost răsturnat în timpul Revoluției din Februarie, provocând o stare de șoc asupra armatei și a Imperiului Rus. În locul țarului Romanov a fost instalat pentru scurt timp un guvern provizoriu care susținea dreptul la liberă exprimare și la alte convingeri liberale, condus de avocatul Alexander Kerensky.
Cu toate acestea, în toamna aceluiași an, bolșevicii au preluat puterea la Sankt Petersburg, însă nu controlau pe deplin toată țara. Guvernul nou format a decis că va fi nevoie de o forță de poliție cu competențe nelimitate.
În mai 1921, Blokhin s-a alăturat Partidului Comunist și a fost numit în rândurile temutei „Comisii extraordinare pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului, cunoscută mai bine sub acronimul CEKA.
Rolul lui Blokhin în CEKA
Blokhin a participat activ la misiunea CEKA, câștigând rapid atenția superiorilor săi. A urcat constant în grad, iar în 1926 a fost numit „comisar al Departamentului Special al OGPU” – cu alte cuvinte, călău șef. Blokhin a primit sarcina de a efectua și de a supraveghea execuțiile din clădirea Lubyanka din Moscova, care adăpostea prizonierii la ultimul etaj.
Mareșalul Mihail Tukhachevsky (dreapta jos), a fost una dintre cele mai mediatizate victime ale lui Blokhin în timpul Marii Epurări din anii ’30
În timpul Marii Epurări a lui Stalin, ce a avut loc între 1936 și 1938, aproximativ 750.000 de persoane au fost executate din cauza opoziției politice. Blokhin a împușcat personal victimele marilor procese-spectacol, precum și câțiva dintre colegii săi torționari atunci când aceștia au căzut sub suspiciune.
Abilitățile lui Blokhin i-au adus simpatia lui Stalin. Când birocrații l-au acuzat pe Blokhin de conspirație împotriva statului în 1939, Stalin a refuzat să semneze un mandat de execuție, calificând „munca neagră” pe care Blokhin o făcea drept una inestimabilă.
Masacrul de la Katyn
Capturarea estului Poloniei a livrat Armatei Roșii mii de soldați, ofițeri, funcționari și intelectuali polonezi. Beria, noul șef al NKVD, ajunsese la putere după ce îl răsturnase pe predecesorul său, Nikolai Iezhov. Pentru Beria, fiecare ofițer polonez era o potențială amenințare pentru sovietici, iar soluția pe care i-a propus-o lui Stalin a fost pe cât de brutală, pe atât de simplă: executarea fiecărui ofițer care nu putea fi convins să li se alăture. Stalin a dat rapid undă verde planului sângeros.
O groapă comună a ofițerilor polonezi
În primăvara anului 1940, peste 22.000 de soldați, scriitori, birocrați, ofițeri de poliție și politicieni au fost trimiși în locuri din vestul Rusiei, inclusiv în pădurea Katyn, în apropiere de orașul Smolensk. Responsabil de organizare, Blokhin și doi colegi au călătorit la periferia orașului Ostashkov pentru a lua parte la această acțiune, amenajând o colibă și stabilindu-și o cotă de 300 de execuții pe noapte.
Victimele urmau să fie duse mai întâi într-o încăpere a barăcii, care fusese vopsită în roșu și supranumită „camera lui Lenin”, pentru a fi identificate. Ulterior, erau încătușate și conduse în camera de execuție, unde Blokhin le aștepta cu arma sa. Chiar în prima noapte a masacrului, Blokhin și colegii săi au împușcat 343 de victime, o realizare macabră pentru trei bărbați care acționau doar cu pistoale.
Ani mai târziu, fostul ofițer NKVD Dmitri Tokarev a descris cum Blokhin „s-a îmbrăcat cu un șorț de piele purtat de măceleri pentru a-și proteja uniforma de petele de sânge.”
Cel mai sinistru lucru la Blokhin era comportamentul său calm și vesel. Cei mai buni călăi sovietici trăiau ei înșiși sub o formă de tortură mentală. Își vedeau rar familiile și deseori își înecau traumele provocate de crime în alcool. Blokhin, în schimb, era un abstinent strict, preferând ceaiul cald și dulce chiar și pe câmpurile de exterminare de la Katyn.
„Un călău experimentat trage în gât, ținând țeava înclinată în sus”, a declarat Blokhin cu nonșalanță. „Atunci există o șansă ca glonțul să iasă prin ochi sau prin gură. Dacă ucizi 250 de oameni pe zi, atunci curățarea spațiilor devine o problemă serioasă.”
La sfârșitul celor 28 de zile, aproape toți prizonierii fuseseră împușcați și înhumați în gropi comune. Blokhin a susținut că a împușcat personal până la 7.000 de oameni. Ca recompensă, a primit o mărire de salariu, un gramofon și Ordinul Steagul Roșu, una dintre cele mai înalte distincții militare din URSS.
Înainte de a-și lua o lună de concediu, el și colegii săi călăi au organizat un banchet în spatele unei gări aflate chiar în capătul drumului de la locul unde și-au îndeplinit sarcina brutală.
