În marea lor majoritate, istoricii români susțin că bombardamentele aliate asupra României, din primăvara și vara anului 1944, au avut țintă petrolul românesc și terorizarea populației. Într-adevăr, acesta pare să fi fost scopul bombardamentelor aliate din 4 și 5 aprilie 1944. După aceea,însă, lucrurile s-au schimbat pentru o perioadă. Istoricul american Luke Truxal de la Columbia State Community College din Tennessee e de părere că, după 8 aprilie, atacurile aliaților au vizat deliberat refugiații români care fugeau din fața trupelor sovietice. Există și documente care susțin această teorie!
Situația de pe front după lansarea ofensivei sovietice
La 8 aprilie 1944, al doilea front ucrainean al armatei sovietice, sub comanda mareșalului Ivan Konev, a avansat spre Iași. Forțele sovietice s-au lovit, însă, de rezistența Armatei a IV-a Române sub comanda generalului Mihail Racoviță și a Armatei a VIII-a Germane (condusă de feldmareșalul Otto Wöehler). Inițial, sovieticii au reușit să înainteze în sectorul Târgu Frumos. Un contraatac i-a respins, însă. Konev a încercat să reia ofensiva cu un atac la Podu Iloaie, dar forțele sale au fost din nou blocate de apărare dârză a forțele Axei. Într-o nouă încercare, Konev și-a îndreptat aripa stângă spre orașul Chișinău, care era apărat de Armata a VI-a germană aflată sub comanda mareșalului Karl-Adolf Hollidt. În luptele din apropierea Chișinăului, ca și în cele din direcția Iași, sovieticii au cunoscut succese limitate. Un contraatac german bine coordonat a anulat, însă, toate aceste mici victorii, sovieticii fiind respinși.
Pentru români, însă, situația devenise periculoasă. Luptele se purtau acum pe teritoriul național. Apăruse încă o mare problemă- refugiații. Românii din Basarabia și din Moldova fugeau în masă spre sudul țării. Pe bieții oameni nu-i înspăimântau numai luptele, ci și sălbăticia trupelor sovietice. Numai din Basarabia, 82.580 de români au decis să fugă din fața ofensivei sovietice din primăvara anului 1944.
Atacarea refugiaților pentru a sprijini ofensiva URSS
Istoricul american Luke Truxal spune că americanii au încercat să amplifice drama refugiaților pentru a ajuta ofensiva sovietică.”Un aspect al campaniei americane de bombardare a României, aspect care nu a fost tratat cu suficientă atenție, sunt atacurile împotriva refugiaților români în timpul primei ofensive Iasi-Chișinău din 8 aprilie până la 6 iunie 1944. În primăvara anului 1944, aliații au realizat că exploatarea crizei refugiaților români ar ajuta înaintarea Armatei Roșii.
Drept urmare, Forțele Aeriene Aliate Mediteraneene (MAAF), sub comanda generalului locotenent Ira Eaker, au identificat o serie de obiective cruciale de transport care aveau cel mai mare potențial de a inflama criza refugiaților.
De-a lungul lunilor aprilie și mai 1944, MAAF a bombardat obiective cheie de transport, care includeau gări și poduri pentru a împiedica refugiații să fugă. Aliații au sperat că afluxul de refugiați va împiedica mișcarea forțelor și a aprovizionării Axei pe linia frontului pe parcursul primei ofensive Iasi-Chișinău.
Chiar dacă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili efectele bombardamentelor asupra refugiaților, dovezile preliminare arată că atacurile au fost un succes”, scrie Luke Truxal.
Ce spun arhivele
Avansul celui de-al doilea front ucrainean către Basarabia a oferit MAAF prilejul de a ajuta trupele sovietice. La 21 martie 1944, șeful statului major al forțelor aeriene regale, Sir Charles Portal, l-a informat pe comandantul Forțelor Aeriene Strategice ale Statelor Unite în Europa, general-locotenent Carl Spaatz, că bombardarea Bucureștiului trebuie să devină o prioritate maximă, date fiind informațiile despre deteriorarea sistemului feroviar românesc.
A doua zi, Portal l-a notificat pe Spaatz că a fost autorizat să bombardeze liniile de cale ferată numai la Ploiești. Mai mult, Portal a subliniat că atacurile ar trebui să se concentreze asupra obiectivelor de transport, deoarece sovieticii avansează.
La 23 martie, Spaatz i-a transmis comandantului forțelor aeriene ale armatei SUA, generalul Henry H. Arnold, că intenționează să acorde prioritate atacurilor aeriene asupra României în curând.
De asemenea, l-a informat pe Arnold că intenționează să atace Ploieștiul și Bucureștiul de îndată ce vremea va permite.
La 25 martie, Portal a comunicat ordinele către Spaatz și comandantului suprem al Teatrului de Operațiuni Mediteraneean, feldmareșalul Henry Maitland Wilson, care l-a instruit să atace – cât de repede posibil – centrul feroviar din București, dar și Sofia și alte orașe din Bulgaria.
Primul atac
La 4 aprilie 1944, americanii au atacat gara principală din București, aruncând 863 tone de explozivi pe zona țintă.
La 5 aprilie 1944, bombardierele strategice americane ale celei de-a cincisprezecea forțe aeriene au lovit Ploieștiul, un punct cheie pentru liniile feroviare către Moldova.
La scurt timp după aceste bombardamente, comandanții aliați au căutat să exploateze criza refugiaților. Spaatz i-a dezvăluit comandantului MAAF, Eaker, la 6 aprilie 1944 că el consideră „extrem de important ca aceste atacuri să fie continuate pentru a încerca întreruperea completă a traficului feroviar.” La 11 aprilie Portal a trimis un mesaj către Spaatz și Wilson în care detaliază: „[Avansul] rus în România a creat [o] mișcare haotică de refugiați spre sud-vest […] Efortul maxim de bombardament posibil în Balcani până când se va concentra o nouă notificare asupra României, unde poziția militară germană este cea mai slabă, interesele economice germane sunt cele mai mari și Guvernul cel mai zdruncinat”, se arăta în mesaj.
La 24 aprilie 1944, experții MAAF redactează o lucrare care descrie potențialele ținte ale unei campanii de bombardare a infrastructurii împotriva României. Împreună cu o analiză aprofundată a efectelor militare ale bombardamentului, lucrarea subliniază beneficiile bombardării liniilor feroviare civile pentru a agrava problemele interne ale României. Experții susțin că atacarea acestora a exercitat o presiune crescută asupra României, ceea ce ar putea scoate din război principalul aliat al Germaniei. Argumentele experților vorbesc despre faptul că bombardamentele ar putea duce la colapsul distribuției de alimente, combustibil și alte elemente esențiale pentru populația civilă.
