Purtând numele primului cancelar german, Otto von Bismarck, cel care a condus Germania aproape trei decenii, crucișătorul Bismarck este de departe cea mai faimoasă navă din secolul al XX-lea. Construcția navei a făcut parte din planul naziștilor de a egala puterea navală britanică, până în anul 1947, după venirea la putere a lui Hitler și începutul reînarmării celui de-al Treilea Reich.
A fost lansată la apă în 1939, și avea să fie pentru o scurtă perioadă de timp „spaima Marinei Regale Britanice”
În 1936, amiralul Erich Raeder, conducătorul marinei germane (Kriegsmarine) îi prezintă Fuhrerului “Planul Z” prin care Kriegsmarine trebuia să îşi asigure supremaţia navală prin construcţia unor puternice şi rapide nave de luptă. După mai bine de trei ani, în februarie 1939, Germania lansează la apă cuirasatul “Bismarck”, cu şapte luni înainte de a începe cel de-al Doilea Război Mondial, având la bord un personal de aproape 2.200 de oameni.
Avea 8 tunuri masive de calibrul de 381 mm, dispuse în 4 turele (două tunuri la o turelă). Două dintre ele erau plasate la prova, iar două la pupa. Mai avea 12 arme secundare de calibrul 150 mm, poziţionate în zona mediană a navei, 3 turele de câte două tunuri pe fiecare parte. Avea de asemenea tunuri de calibru mai mic (105 şi 37 mm) şi antiaeriene de 20 mm. De asemenea, avea 4 avioane de recunoaştere de tip Ar 196. Bismarck a fost lansată în Atlantic după opt luni de antrenamente şi instrucţie în Marea Baltică. Cuirasatul avea un deplasament de 50.153 de tone, iar armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm., ceea ce îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice. În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă: aproape 30 de noduri pe oră.
Căpitanul vasului, Ernst Lindemann, era unul dintre cei mai capabili ofiţeri ai marinei germane, celebru pentru calmul, priceperea şi talentul de a stabili cu echipajul relaţii de stimă reciprocă.
Începutul sfârșitul pentru mândria flotei germane
La 18 mai 1941, Bismarck însoţit de crucişătorul Prinz Eugen a pornit în Atlantic în lupta împotriva convoaielor aliate realizând un ocol mare în jurul părţii superioare a Islandei. Marina Regală a primit informaţii despre ieşirea în larg a celor două vase germane şi a format un grup de luptă pentru a le intercepta.
Pe 23 mai 1941, navele britanice au încercat să intercepteze puternicul cuirasat german care era alături de crucişătorul greu KMS Prinz Eugen, îndreptându-se spre Bergen. Două nave ale Forţelor Navale Regale, HMS Prince of Wales şi HMS Hood, au deschis focul primele, dar navele germane au fost mai eficiente. Ca rezultat, Hood a fost incendiată şi scufundată de Prinz Eugen, iar Prince of Wales a fost lovită direct de tunurile lui Bismarck.
Înfuriat la auzul acestei veşti, premierul britanic Winston Churchill a ordonat „scufundarea” lui Bismarck, pentru a răzbuna distrugerea navei amiral a Regatului Unit. Întreaga flotă britanică pleacă în căutarea lui Bismark care este localizat de aviaţia britanică: 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane.
Royal Air Force reuşeste să atace il atace pe Bismark şi să îl avarieze uşor.
Totuşi, confruntarea afectase si structura de suprafaţă a cuirasatului german. Crezându-se încă la adăpost, comandantul Lindemann a luat decizia întoarcerii în portul francez Brest, pentru reparaţii.
În cursul zilei de 26 mai, un atac cu torpile lansat asupra sa de către portavionul britanic HMS Ark Royal i-a crăpat în mod superficial armura. Avioanele torpiloare îl lovesc din nou pe Bismarck în tot cursul nopţii de 26 spre 27 mai.
Atacul decisiv a urmat în dimineaţa lui 27 mai 1941. Mai multe vase britanice, printre care cuirasatele HMS King George V, HMS Norfolk, HMS Rodney, l-au urmărit îndeaproape, torpilându-l şi bombardându–l. În aceste condiţii, fără cârmă şi cu viteza mult micşorată, cuirasatul Bismarck a primit lovitura de graţie din partea distrugătorul britanic HMS Dorsetshire. Din echipajul de 2 321 de oameni ai lui Bismarck au fost salvaţi numai 115.
