Acum este un moment de testare pentru întreaga lume și fiecare țară trebuie să facă propria alegere. În ultimul său discurs, mulți, inclusiv președintele Ucrainei, au făcut pe bună dreptate paralele între situația actuală din jurul Ucrainei și modul în care Occidentul a mers să-l liniștească pe Hitler în 1938. Dar să o împărtășim, scrie Andrey Piontkovsky, pe Odessa Journal. Andrei Andreevici Piontkovski (în rusă: Андре́й Андре́евич Пионтко́вский, născut la 30 iunie 1940, Moscova) este un om de știință, scriitor politic și analist rus, membru al International PEN Club. Este un fost membru al Consiliului de Coordonare a Opoziției din Rusia.
“Da, Franța, Germania, Italia, nu mă tem de acest cuvânt, pur și simplu au trădat Ucraina, impunând un acord de pace în numele lui Putin, care consolidează capturile teritoriale ale Federației Ruse. La urma urmei, ceea ce propun ei (planul italian, este complet oficial) spune literalmente: primul punct este o încetare a focului, iar al doilea ereprezintă negocieri bilaterale între Rusia și Ucraina pe probleme teritoriale disputate. Adică, conform acestor state, regiunile Zaporizhzhia și Herson, și nu numai Crimeea și Donbasul, nu sunt teritoriul Ucrainei, ci „probleme teritoriale disputate” care trebuie discutate cu Federația Rusă.
Această politică, în opinia mea, este cauzată de teama de o posibilă victorie a Ucrainei. Pentru că victoria Ucrainei, eliminarea consecințelor agresiunii ruse va schimba drastic situația internațională și va crea un nou sistem de securitate în Europa, unde Franța și Germania își vor pierde importanța actuală ca atare intermediari ai Occidentului în relațiile cu Kremlinul, cu Rusia lui Putin. Și chiar își doresc să păstreze această poziție privilegiată. Prin urmare, acum s-a format de fapt o coaliție formată din Putin, Macron, Scholz și premierul italian Mario Draghi, al cărei program este să consolideze pe hârtie o ocupare și mai largă a teritoriilor ucrainene”.
Aceasta este o veste foarte proastă
Dar există vești bune. ”Statele Unite, Marea Britanie și Polonia în mod clar nu aparțin acestei coaliții de mari state occidentale. Iar soarta războiului depinde de asistența cu arme, în primul rând din partea Marii Britanii și a Statelor Unite. Nu are rost să sperăm în Germania. Ei doar agresează. Maximul care se oferă undeva la mijlocul lunii iulie este câteva Flakpanzer Gepard, pentru care, se pare, nu există muniție.
Totul se va decide în funcție de intensitatea aprovizionărilor americane. La cel mai înalt nivel politic, sprijinul pentru Ucraina este articulat foarte puternic de către toți liderii administrației americane – Biden, Austin și Blinken. Dar Ucraina își exprimă dezamăgirea față de ritmul acestei oferte. Da, există obuziere, dar astăzi nu există suficiente sisteme de lansare de rachete multiple, ceea ce face dificilă rezistența în fața trupele rusești.
În fiecare război există momente grele. Suntem cu toții încrezători în victoria Ucrainei. Astăzi, Ucraina este adesea comparată cu Anglia din 1940, care s-a luptat cu Hitler unul la unu. Deci, Ucraina, de fapt, se luptă unu la unu cu Rusia lui Putin.
Ei bine, sunt vremuri provocatoare. Acum este momentul testării pentru întreaga lume. Și multe țări repetă acest lucru. Tocmai așa a exprimat această idee prim-ministrul Slovaciei, Eduard Heger, la forumul de la Davos. El a spus: dacă Ucraina nu rezistă, atunci mâine Bucha va fi cu noi, în Slovacia. Toată lumea din Europa înțelege acest lucru, dar conducătorii Franței și Germaniei nu vor să înțeleagă acest lucru. Francezii cred probabil că, în cazul victoriei fascismului rus în Europa, da, noul Buchi va fi în Lituania, Polonia, Slovacia, iar Parisul va rămâne la fel de magnific ca în 1941-42. Iar ofițerii ruși, buriați și ceceni vor merge la Paris în vacanță, vor savura un croissant și vor vizita bordelurile pariziene.
Așa stă problema astăzi in Europa si fiecare tara trebuie sa faca propria alegere“.
