Bătălia de la Salamina (480. a.Ch)
Flota ateniană, comandantă de Themistocle, număra 378 de nave. Strateg desăvârșit, Themistocle a poziționat flota într-o strâmtoare atât pentru a impune un anumit stil de luptă, cât și pentru a anula superioritatea evidentă a perșilor, escadra persană numărând nu mai puțin de 500 de nave, plecate de la Phalere care se desfășurau spre nord. De partea cealaltă, Xerxes plănuia să distrugă prin învăluire forțele grecești, misiunea corpului dislocat pe insula Psythalie, în spatele grecilor, fiind de a elimina eventualii supraviețuitori.
Bătălia navală a avut loc în 29 septembrie 480 a. Chr., flota grecească fiind nevoită să înfrunte atât persanii, cât și ionienii, fenicienii și carienii. Primul atac a fost al grecilor, folosindu-se de factorul surpriză. Ideea grecilor a funcționat, căci perșii au căzut în capcana întinsă de geniul militar al lui Themistocle, atacând la rândul lor cu toate forțele și intrând în spațiul unde superioritate se anula. Următoarea mișcare a grecilor a fost de a-și retrage navele și de a relua atacul frontal.
Paralizați datorită spațiului redus al strâmtorii, care face inutilă prezența unui mare număr de persoane, în cadrul brizei matinale, frontul persan este dislocat. În cele din urma, perșii și cobeligeranții lor au fost învăluiți de atenieni în aripa stângă, ionienii ținând piept și pierzând finalemnte bătălia în fața egineților și a lacedemonienilor. Pentru a completa această victorie, seara, un corp de trupe, sub conducerea lui Aristide, trece în insula Psyttale și extermină până la ultimul soldat forțele armate pe care perșii le debarcaseră, planul lui Xerxes fiind pe deplin citit de greci.
Bătălia de la Salamina se stuadiază și astăzi, fiind cea mai importantă din întregul război, care a mai continuat, cu perioade de acalmie, încă 30 de ani, încheindu-se prin pacea de la Callias.
Imperiul persan, deși înfrânt, nu s-a dizolvat, existența lui încheindu-se după 150 de ani, însă aceste victorii grecești nu au dus nici ele la unificarea Atticii.
