Avertismentul lui Winston Churchill în 1919: „Dintre toate formele de tiranie din istorie, cea bolșevică este cea mai rea, cea mai distructivă și degradantă”
Lenin și grupul său de bolșevici erau gata să distrugă orice și pe oricine le stătea în cale atunci când era vorba de îndeplinirea viziunii lor.
Churchill a prezentat pe scurt opinia sa despre bolșevici la sfârșitul anului 1918:
„Esența bolșevismului, spre deosebire de orice altă formă iluzorie de gândire politică, este că nu poate fi propagată și menținută decât prin violență. […] Dintre toate formele de tiranie din istorie, tirania bolșevică este cea mai rea, distructivă și degradantă. […] Civilizația este pe cale de dispariție pe teritorii vaste, iar bolșevicii zumzăie și răcnesc ca niște babuini feroce printre cadavrele și ruinele orașelor”.
Premierul britanic Lloyd George, care dorea mai degrabă să mențină Rusia destabilizată, va contracara declarațiile lui Churchill spunând că „sângele său nobil [cel al lui Churchill] se revoltă împotriva lichidării în masă a marilor duci ruși”. Nici Arthur Balfour nu a fost de acord cu Churchill, spunând: „Nu am fost de acord cu Churchill: „Admir modul exagerat în care spuneți adevărul”.
Churchill, un susținător al intervenției directe în Rusia
În memoriile sale, Winston Churchill, care își exprimase în repetate rânduri indignarea față de lipsa unei politici clare împotriva bolșevicilor, nota:
„Erau Aliații în război cu Rusia sovietică? Cu siguranță că nu, dar i-au împușcat pe rușii sovietici la prima vedere. Au stat ca niște invadatori pe pământ rusesc. Furnizau arme dușmanilor guvernului sovietic. Impuneau blocade în porturile rusești și le scufundau navele de luptă. Au dorit și au complotat cu sinceritate pentru prăbușirea bolșevicilor. Dar războiul – șocant! Interferența- rușine!”.
Spre deosebire de toți ceilalți lideri ai Aliaților, Winston Churchill, ca și mareșalul francez Foch, era în favoarea unei intervenții directe.
Prezent la Conferința de Pace de la Paris, Churchill a lansat chiar un avertisment către guvernul britanic cu privire la o posibilă coaliție între Rusia bolșevică, Germania naționalistă și Japonia. „În cele din urmă, ne-am putea confrunta cu o alianță agresivă care să se întindă de la Rin la Yokohama, amenințând interesele vitale ale Imperiului Britanic în India și pretutindeni în lume, amenințând, de fapt, viitorul întregii lumi.”
Viitorul prim-ministru a continuat să-l preseze pe Lloyd George să aleagă fie o intervenție militară, fie o retragere din Rusia
Sub presiunea publicului istovit de război, Lloyd George nu era pregătit pentru niciuna dintre opțiuni, dar i-a spus lui Churchill că o decizie trebuia luată la Paris, în prezența lui Wilson. Drept urmare, Churchill a preluat inițiativa și a discutat la 14 februarie, la Paris, cu președintele SUA.
Churchill i-a explicat acestuia că incertitudinea aliaților dăuna atât trupelor occidentale din Rusia, cât și albilor. În opinia sa, retragerea ar fi fost un dezastru:
„O astfel de politică ar fi însemnat un abandon total. Nu ar mai fi existat rezistență armată împotriva bolșevicilor în Rusia, iar țara va avea un viitor violent și nefericit”.
Wilson, așa cum probabil știa Lloyd George, era rezervat și recunoștea că trupele aliate nu erau de mare folos în Rusia, dar situația era prea confuză acolo pentru ca Aliații să intervină militar. Aliații nu au mai pus problema unei intervenții directe împotriva bolșevicilor. Cu toate acestea, evoluția ulterioară a evenimentelor i-a dat dreptate lui Churchill în ceea ce privește abordarea corectă pe care occidentalii ar fi trebuit să o aibă față de bolșevici.
