Atacul URSS-ului asupra Finlandei la 30 noiembrie 1939
Forțele copleșitoare îndreptate împotriva Finlandei au convins majoritatea națiunilor occidentale, precum și pe sovieticii înșiși, că invazia Finlandei va fi o operațiune extrem de ușoară. Soldații sovietici purtau chiar și uniforme de vară, în ciuda debutului iernii scandinave; se presupunea pur și simplu că nu va avea loc nicio activitate în aer liber, cum ar fi luptele. Dar raidul de la Helsinki a produs multe victime – și multe fotografii, inclusiv cele cu mame care țineau în brațe copii morți. Aceste fotografii au fost atârnate peste tot pentru a stimula rezistența finlandeză. Deși această rezistență a constat doar într-un număr mic de soldați instruiți care se luptau în păduri și partizani care aruncau cocktailuri Molotov în turelele tancurilor sovietice, refuzul de a se supune a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume.
Președintele Roosevelt a acordat rapid Finlandei un credit de 10 milioane de dolari, menționând totodată că finlandezii au fost singurii care și-au plătit integral datoria de război din Primul Război Mondial față de Statele Unite. Dar, până când sovieticii au avut ocazia să se regrupeze și să trimită întăriri masive, rezistența finlandeză a fost epuizată. Până în martie 1940, au început negocierile cu sovieticii, iar Finlanda a pierdut în curând Istmul Karelian, podul terestru care dădea acces la Leningrad, pe care sovieticii doreau să îl controleze.
Trupele sovietice, care totalizau aproximativ un milion de oameni, au atacat Finlanda pe mai multe fronturi
Finlandezii, puternic depășiți numeric, au opus o apărare abilă și eficientă în acea iarnă, iar Armata Roșie a făcut puține progrese. Cu toate acestea, în februarie 1940, sovieticii au folosit bombardamente masive de artilerie pentru a străpunge Linia Mannerheim (bariera defensivă sudică a finlandezilor care se întindea de-a lungul Istmului Karelian), după care au năvălit spre nord, peste istm, spre orașul finlandez Viipuri (Vyborg). Incapabili să obțină ajutor din partea Marii Britanii și a Franței, finlandezii epuizați au încheiat pacea (Tratatul de la Moscova) în condiții sovietice la 12 martie 1940, acceptând cedarea vestului Karelia și construirea unei baze navale sovietice în Peninsula Hanko.
După ce s-a apropiat de Germania fără a ajunge la o alianță formală, Finlanda a permis trupelor germane să tranziteze țara după izbucnirea războiului dintre Germania și Uniunea Sovietică în iunie 1941. Finlandezii s-au alăturat apoi luptei împotriva sovieticilor, întreprinzând „Războiul de continuare”. Un armistițiu semnat la 19 septembrie 1944 a încheiat efectiv acest conflict între Uniunea Sovietică și Finlanda, condiționat de recunoașterea finlandeză a Tratatului de la Moscova și de evacuarea trupelor germane (care au refuzat să plece). Sfârșitul oficial al conflictului sovieto-finlandez a venit odată cu semnarea unui tratat de pace la Paris, la 10 februarie 1947.
