Asociația Romană pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS)
În mod oficial, ARLUS era un organism al cărei scop cunoașterea reciprocă și promovarea legăturilor de prietenie dintre România și URSS. Încă de la înființarea sa, ARLUS a avut ca prim-obiectiv, conform Statutului publicat în 17 decembrie 1944, deschiderea unei secțiuni cu denumirea ,,Cartea Rusă”. Secțiunea respectivă avea drept sarcină principală scoaterea unei librării și a unei editurii în care cultura rusă să fie receptată plenar în spațiul românesc. Editura creată de ARLUS, Cartea Rusă, a funcționat până în 1968. Majoritatea titlurilor publicate au fost însă broșuri propagandistice, literatura sau ale domenii căzând în plan secund.
Principalele obiective ale editurii au fost traducerea de scriitori sovietici, dar și din timpul regimului țarist, autori occidentali ,,democrați”, cărți destinate tineretului și copiilor etc. În locul produselor culturale occidentale, au fost aduse produse culturale sovietice. Romanele sovietice cu teză marxistă vor fi astfel traduse și impuse în Romania, de pildă ,,Așa s-a călit oțelul”.
Revista săptămânală ,,Veac nou” a jucat rolul de oficios al asociației. A apărut pentru prima dată în 10 decembrie 1944, menirea sa fiind de a promova interesele URSS, de a face propagandă și de a dirija transformarea culturii românești într-una tributară modelului sovietic. ARLUS a dezvoltat și o bibliotecă, pentru a centraliză și a difuza mai ușor produsele sale. Fiind finanțate din surse sovietice, biblioteca și celelalte ,,realizări” au beneficiat de sume consistente de bani, fondurile lor, ulterior, intrând în componența statului român.
ARLUS a funcționa vreme de două decenii, reorientarea politicii interne și externe a regimului comunist de la București conducând la desființarea ARLUS în 1964, în contextul celebrei Declarații PMR din aprilie. Coordonatele culturii românești au fost schimbate în timpul activității acestei asociații sovietice, apariția și dezvoltarea realismului-socialist fiind indisolubil legată de ,,medierea” ARLUS. Operele publicate în perioada activității asociației nu au fost însă exclusiv propagandistice, însă nu se poate vorbi nici de o libertate în ceea ce privește politica editorială, cultura sovietică și autorii critici la adresa capitalismului occidental fiind privilegiați.
