Asediul de la Caffa a fost o confruntare militară din secolul al XIV-lea, când Jani Beg, lider al Hoardei de Aur, a asediat orașul Caffa, (astăzi Feodosia) între două perioade în anii 1340.
Orașul Caffa, o colonie genoveză, a fost un nod comercial vital situat în Crimeea
Orașul făcea parte atunci din Gazaria, un grup de șapte porturi situate în Crimeea care aparținea imperiului maritim al Republicii Genova.
Asediul de la Caffa a fost caracterizat de tactici militare inedite din partea ambelor părți. După mai mulți ani de asediu, armatele Hoardei au fost forțate să se retragă. Asediul este faimos pentru o poveste relatată de italianul Gabriel de Mussis, care a atribuit răspândirea cadavrelor infestate cu ciumă în rândurile inamicului.
Caffa (Feodosia din zilele noastre) a fost un oraș portuar înfloritor din Peninsula Crimeea, înființat de negustorii genovezi în 1266 printr-un acord de cumpărare.
Orașul era situat strategic pe malul Mării Negre, servind ca o verigă critică pe rutele comerciale dintre Europa și Asia. Prosperitatea orașului Caffa l-a transformat într-o țintă râvnită de diverse puteri, inclusiv Imperiul Mongol. Mongolii, sub conducerea Hoardei de Aur, au căutat să controleze acest post comercial profitabil, care era vital pentru fluxul de bunuri precum mirodenii, mătase și metale prețioase.
Dincolo de importanța sa strategică, Caffa a fost un centru de culturi și religii
Populația orașului includea genovezi, greci, armeni, evrei și musulmani, ceea ce îl făcea un centru important de schimburi culturale. Prosperitatea orașului a atras comercianți și coloniști din întreaga Mediterană și nu numai, sporindu-i și mai mult semnificația ca centru comercial.
Relațiile dintre genovezi și Hoarda de Aur mongolă erau tensionate. Khanul Hoardei de Aur, Toqta, a fost indignat de comerțul italian cu sclavi turci prin Marea Neagră, care erau vânduți ca soldați. El a arestat rezidenții italieni din Sarai (capitala mongolă) și a asediat Caffa, căreia genovezii i-au opus rezistență timp de un an, dar în 1308 au incendiat orașul și l-au abandonat.
Relațiile dintre italieni și Hoarda de Aur au rămas tensionate până la moartea lui Toqtai în 1312.
Succesorul lui Toqtai, Özbeg Khan, a restabilit relațiile cu italienii, ceea ce a permis Caffa să devină din nou un oraș prosper până în anii 1340. Cu toate acestea, ascensiunea pe tron a fiului lui Özbeg Khan, Jani Beg, a schimbat din nou scena politică.
Convertirea la islam a kanilor din Hoarda de Aur i-a determinat pe aceștia să persecute creștinii
Relația dintre genovezi și Hoarda de Aur mongolă a fost complexă, marcată de perioade de cooperare și de conflict. Inițial, genovezii și-au asigurat drepturile comerciale prin tratate cu mongolii, însă tensiunile au apărut inevitabil din cauza intereselor concurente și a peisajului politic volatil din regiune.
Escaladarea acestor tensiuni a dus în cele din urmă la asediul Caffa în 1346.
Mongolii conduși de Jani Beg au asediat Caffa în 1343 și teritoriul venețian Tana, cauza fiind o luptă între italieni și musulmani în Tana. Asediul Caffa a durat până în februarie 1344, când a fost ridicat după ce o forță de ajutor italiană a ucis 15.000 de soldați mongoli și le-a distrus mijloacele de asediu.
Jani Beg a reînnoit asediul în 1345 și a tăiat orice aprovizionare a orașului, ducând la condiții grele în Caffa. Asediul a durat câteva luni. Armata mongolă, renumită pentru abilitățile și tacticile sale militare, s-a confruntat cu o provocare formidabilă în fortificațiile puternice ale orașului Caffa.
Asediul de la Caffa. Mongolii au folosit diverse tactici de asediu
Cu toate acestea, genovezii, susținuți de fortificațiile lor strategice și de capacitatea de a primi provizii pe mare, au reușit să țină piept atacurilor mongole. Apărătorii din Caffa au folosit tactici inovatoare pentru a rezista atacurilor mongole. De exemplu, ei au folosit focul grecesc, o armă lichidă inflamabilă, pentru a respinge atacatorii care încercau să străpungă zidurile.
Fortificațiile orașului au fost întărite continuu, iar apărătorii au menținut un program disciplinat de reparații și patrule pentru a-și asigura rezistența în fața asediului mongol. Impasul a continuat luni de zile, ambele părți suferind pierderi semnificative și luptând pentru a-și menține pozițiile.
Punctul de cotitură al asediului a venit atunci când o epidemie de ciumă a lovit tabăra mongolă. Boala, care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de Moartea Neagră, a provocat un haos generalizat în rândul trupelor mongole. Originile exacte ale ciumei în tabăra mongolă sunt neclare, dar se crede că a fost adusă de rozătoare și purici infectați care prosperau în condițiile insalubre ale taberei.
Epidemia de ciumă bubonică a devastat forțele lui Jani Beg, dând speranță italienilor, iar acesta a fost nevoit să ridice asediul în 1347
Asediul și disperarea cetățenilor orașului pe măsură ce boala se răspândea sunt descrise de notarul italian Gabriel de Mussis. Totuși, de Mussis nu a fost prezent la asediu, iar povestea sa este contrazisă de dovezi contemporane din regiunea Mării Negre. În prezent, se crede că Moartea Neagră s-a răspândit în Europa în transporturile de cereale care au fost reluate după ridicarea embargourilor din timpul războiului între negustorii venețieni, genovezi și cei din Hoarda de Aur.
Italienii au blocat porturile mongole, forțându-l pe Jani Beg să negocieze pacea, și li s-a permis să își restabilească colonia din Tana în 1347. Rezolvarea asediului a marcat o restabilire temporară a stabilității în regiune, dar subliniază și consecințele mai ample ale conflictului și ale ciumei bubonice.
Confruntându-se cu situația cumplită a unei armate devastate de ciumă și a unui oraș fortificat, Jani Beg a recurs la o tactică disperată și fără precedent: războiul biologic. Forțele mongole au decis să folosească trupurile soldaților lor infectați cu ciumă drept arme. Au catapultat aceste trupuri peste zidurile orașului, cu scopul de a infecta locuitorii din Caffa cu boala mortală.
Acest act este considerat unul dintre primele cazuri înregistrate de război biologic. Introducerea cadavrelor infectate cu ciumă în Caffa a avut un efect catastrofal asupra populației orașului. Boala s-a răspândit rapid printre locuitori, provocând panică, moarte și haos. Apărătorii genovezi, incapabili să stăpânească epidemia, au fost nevoiți să își abandoneze pozițiile și să fugă din oraș.
Asediul de la Caffa. Supraviețuitorii genovezi care fugeau s-au îmbarcat pe nave într-o încercare disperată de a scăpa de orașul măcinat de ciumă
Fără să știe, ei transportau ciuma cu ei, pregătind terenul pentru răspândirea pandemiei în Europa. Pe măsură ce aceste nave acostau în diferite porturi de-a lungul Mediteranei, Moartea Neagră a început să se instaleze în Europa, ducând la una dintre cele mai mortale pandemii din istorie.
Răspândirea ciumei din Caffa în Europa a avut consecințe catastrofale. Se estimează că Moartea Neagră a ucis între 30% și 60% din populația Europei în următorii câțiva ani. Pandemia a provocat tulburări sociale, economice și politice masive, modificând cursul istoriei europene. Transmiterea rapidă și pe scară largă a bolii a demonstrat vulnerabilitatea rețelelor comerciale interconectate la răspândirea bolilor infecțioase.
Imediat după asediu, raportul de forțe din regiunea Mării Negre a cunoscut o schimbare semnificativă. Genovezii, în ciuda dezastrului, au reușit să își restabilească rețelele comerciale, deși s-au confruntat cu o concurență sporită din partea altor puteri emergente, cum ar fi Imperiul Otoman.
