Ajuns mare han al tătarilor, în 1206, Gingis Han va întreprinde în următoarele două decenii cucerirea Asiei, de la nordul Chinei până la frontierele Europei.
Misiunea de a continua cavalcada neîmblânzită le revine celor patru fii ai săi, Ogodai, Geagatai, Gioci și Tului, și descendenților acestora. Din Rusia până în Indochina, influența mongolă se va face simțită timp de o jumătate de mileniu.
Mort pe 18 august 1227, Gingis Han i-a lăsat fiului său Oegodai și locotenenților săi misiunea de a extinde cuceririle spre Persia, China, dar și Ucraina și Ungaria.
Astfel, în toamna lui 1226, bătrânul general tătar Subotai (60 de ani) și Batu, unul dintre nepoții lui Gingis Han, se îndreaptă spre Occident cu o armată care număra probabil 150.000 de oameni.
O parte a acestei oști impresionante se abate către cnezatele rusești din nord și face ravagii până aproape de bogata cetate a Novgorodului.
Ceva mai târziu, pe 6 decembrie 1240, Kievul, principala cetate a Ucrainei, este luată cu asalt și distrusă. Ucraina nu își va mai reveni niciodată cu adevărat după invazia tătarilor și își va pierde supremația asupra popoarelor din marea stepă rusă.
Urmându-și marșul, armata mongolă pune foc Cracoviei, principalul oraș al Poloniei și este confruntată de o armată de cavaleri polonezi și germani, care este însă zdrobită la Wahlstadt, în Silezia.
Puterile feudale occidentale, alertate, nu reușesc totuși să organizeze o cruciadă comună, din cauza dezbinărilor.
Cavalerii teutoni profită de dezordine pentru a-i ataca pe rușii din Novgorod, însă vor fi opriți de Alexadr Nevski.
În Ungaria, regele Bela al IV-lea își adună în grabă forțele și iese în fața tătarilor, la Muhi, însă oastea sa este masacrată aproape în întregime, iar regele însuși abia scapă cu fuga.
Tătarii fac ravagii în regiunile de la Dunăre: incendii, violuri și decapitări sistematice, iar una dintre armele lor favorite o reprezintă „scuturile umane”.
Avangarda lor ajunge până aproape de Viena și de Adriatica.
Atunci însă le parvine vestea morții marelui han Ogodai, în Mongolia. Dornici să participe la succesiune, capii mongoli se retrag cu armate cu tot. Graba lor este cu atât mai mare cu cât se află cu rezervele pe sfârșite și nu mai găsesc suficiente pășuni pentru a-și hrăni caii.
În plus, odată ce au prădat ce era de prădat, tătarii nu aveau nici un chef să își consolideze fortărețele cucerite, pentru a face față atacurilor.
Europa habar nu are cât de aproape a fost de cucerire.
Câțiva ani mai târziu, mongolii fac ravagii în Bagdad și în tot imperiul arab.
