Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Asasinarea celui de-al treilea preşedinte al Egiptului
Articole online

Asasinarea celui de-al treilea preşedinte al Egiptului

Mohammad Anwar al-Sadat, cel de-al treilea preşedinte al Egiptului, a fost asasinat pe 6 octombrie 1981 de către un comando de fundamentalişti care erau împotriva păcii cu Israelul, în timpul unei parade militare ce comemora războiul arabo-israelian din 1973.

Anwar al-Sadat a fost asasinat de Khalid Ahmed Showky Al-Islambouli, un extremist musulman, fost ofiţer în armata egipteană, care a planificat şi a participat la întreaga operaţiune.

Al-Islambouli a declarat ulterior că motivul principal al asasinării preşedintelui ţării a fost semnarea acordurilor de la Camp David dintre Egipt şi statul Israel.

El a fost judecat de un tribunal militar, găsit vinovat şi condamnat la moarte.

Şeful statului egiptean a plătit astfel preţul suprem pentru curajul de fi schimbat radical relaţiile Egiptului cu statul evreu, de aprigă ostilitate până spre sfârşitul deceniului opt.

Negocierea păcii

Anwar al-Sadat a acceptat, în 1978, să negocieze pacea cu Israelul, tratativele rămânând în istorie drept primul summit israeliano-arab, de la Camp David, desfăşurat sub egida preşedintelui SUA, democratul Jimmy Carter.

Procesul de pace egipteano-israelian a fost relansat de vizita istorică a preşedintelui Anwar al-Sadat la Ierusalim, în noiembrie 1977, prima vizită a unui lider arab în Israel.

Convorbirile de pace s-au blocat, însă, la mijlocul anului 1978 şi preşedintele SUA, Jimmy Carter s-a oferit să găzduiască o reuniune la care să participe liderii din cele două state.

La 5 septembrie 1978, la reşedinţa prezidenţială americană de la Camp David, premierul Menachem Begin şi preşedintele Anwar al-Sadat au demarat negocierile pentru un acord de pace, mediate de preşedintele Jimmy Carter.

La 17 septembrie 1978, cei doi au ajuns la un acord de pace.

Acest document prevedea retragerea Israelului din Sinai, în termen de trei ani, dezafectarea bazelor aeriene din proximitatea Golfului Aqaba şi libertate de navigaţie prin Canalul de Suez şi strâmtoarea Tiran pentru vasele israeliene.

Un alt acord prevedea autonomia palestinienilor din Gaza şi Cisiordania. Cele două documente au stat la baza păcii dintre Egipt şi Israel, încheiată în anul 1979.

Ca urmare a vizitei întreprinse de preşedintele american Jimmy Carter în Orientul Mijlociu, la 7 martie 1979, preşedintele Egiptului Anwar al-Sadat şi premierul israelian Menahem Begin au semnat, la Washington, două săptămâni mai târziu, la 26 martie 1979, Tratatul de pace bilateral, mediat de preşedintele SUA, Jimmy Carter.

 Acesta prevedea încetarea stării de război între părţi şi respectarea documentelor semnate cu un an în urmă la Camp David. În urma acestui act, Egiptul a fost supus boicotului ţărilor arabe, fiind exclus din Liga Arabă.

La 27 octombrie 1978, preşedintele Egiptului, Anwar al-Sadat şi premierul Israelului, Menachem Begin (1977-1983), au fost recompensaţi cu Premiul Nobel pentru Pace pentru contribuţiile aduse la încheierea acordurilor de la Camp David.

În 1994, un tratat de pace similar a fost semnat de Israel cu Iordania.

Cu Nasser

Mohammad Anwar al-Sadat s-a născut la 25 decembrie 1918 la Monufia, într-o familie numeroasă.

A fost încă din tinereţe puternic influenţat de câteva personalităţi ale vieţii politice internaţionale, precum Kemal Atatürk – făuritorul Turciei moderne şi laice – sau Mahatma Ghandhi – liderul mişcării de eliberare naţională din India de sub tutela britanică, propovăduitor al căii nonviolente.

A crescut în localitatea Mit Abu al-Kawm, situată la aproximativ 60 de kilometri nord de Cairo.

După absolvirea Academiei Militare în 1938, a fost trimis de către guvernul egiptean la post, la Manqabad, într-un loc îndepărtat, unde l-a cunoscut pe Gamal Abdel Nasser.

La 6 ianuarie 1946, a fost închis la Cairo, fiind acuzat că a fost complice în asasinarea lui Amin Othman, ministrul finanţelor. În 1948, a fost achitat.

În 1950, s-a întors în armată şi s-a alăturat Organizaţiei Ofiţerilor Liberi în 1951.

La 23 iulie 1952, Organizaţia Ofiţerilor Liberi a organizat o lovitură de stat pentru răsturnarea monarhiei.

Gamal Nasser l-a numit consilier personal şi l-a învestit cu supravegherea abdicării regelui Faruk. A ocupat apoi funcţia de vicepreşedinte în 1964-1966 şi 1969-1970.

După moartea lui Nasser în 1970, al-Sadat a devenit şeful statului.

În politica internă a fost adeptul descentralizării economiei.

În politica externă a îmbinat acţiunile energice cu diplomaţia. Astfel, în 1972 a alungat trupele sovietice din ţară, deşi unul din obiectivele sale era de a recâştiga controlul asupra Peninsulei Sinai.

Un an mai târziu, în octombrie 1973, forţele egiptene au produs o surpriză tactică de proporţii, atacând zona de ocupaţie israeliană din Peninsula Sinai.

După încheierea războiului, al-Sadat a fost unul dintre promotorii păcii în Orientul Mijlociu.

 

 

 

Registration

Aici iti poti reseta parola