Criticul literar şi publicistul Petru Th. Missir, descendent al unei cunoscute și ramificate familii armenești, s-a născut la 8 octombrie 1856, la Roman, judeţul Neamţ.
Studii liceale le-a făcut la Iaşi şi pe cele universitare la Facultatea de Drept din Viena.
În timpul studenţiei de la Viena s-a numărat printre membrii Societăţii studenţilor români „România Jună”. În 1879 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe juridice.
A fost profesor de filosofia dreptului la catedrele de drept natural şi al ginţilor din cadrul Universităţilor din Iaşi şi Bucureşti.
A făcut parte din „comisiunile pentru negocierea unei convenții de comerț cu Turcia” și a fost reprezentantul României la conferințele de drept internațional privat ținute la Haga în anii 1893, 1894, 1900 și 1904.
Datorită activității sale la aceste conferințe a fost ales membru asociat al Institutului de Drept Internațional.
În 1910, a fost vice-președinte al Senatului
A fondat, alături de Nicolae Volenti și de Alexandru C. Cuza, săptămânalul junimist Era nouă (1889-1900), devenit din 1891 publicație apropiată de Partidul Constituțional, care grupa o dizidență conservator-junimistă condusă de Petre P. Carp și din care făceau parte Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, grupare care s-a întors în 1900 la Partidului Conservator.
Din 1902 a devenit membru în comitetul de redacţie al Revistei Române.
Membru de onoare al Academiei Române din 10 iunie 1926.
A murit la Bucureşti, la 10 ianuarie 1929.
Dintre lucrările publicate, cu caracter juridic şi legislativ, amintim: „Dreptul de succesiune al străinilor” (1885), „Regimul reprezentativ” (1888), „Efectele propririlor” (1909), „Dreptul de moştenire” (1921).
