Armata de mercenari înființată de Frederick cel Mare la 1759 se bate cu Napoleon, dar se predă de bună voie lui Hitler. Era sfârșitul

Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Freikorpsul anti-napoleonian a funcționat adesea în spatele liniilor franceze ca forță de gherilă.

Post-Napoleon

De-a lungul secolului al XIX-lea, acești Freikorps anti-napoleonieni au fost foarte lăudați și glorificați de naționaliștii germani și s-a construit un mit eroic în jurul lor.

Acest mit a fost invocat, în circumstanțe considerabil diferite, în urma înfrângerii Germaniei în Primul Război Mondial.

Chiar și în urma epocii napoleoniene, Freikorps au fost înființate cu diferite grade de succes.

În timpul revoltelor din martie 1848, studenții au înființat Freikorps la München.

În 1864, în Mexic, francezii au format așa-numitele Contreguerrillas sub fostul ofițer husar prusac, Milson.

În Italia, Garibaldi și-a format faimosul său Freischars, care a invadat Sicilia în 1860.

Chiar înainte de războiul franco-prusian din 1870/71, Freikorps au fost înființate în Franța, cunoscute sub numele de franc-tireurs.

După Primul Război Mondial

Sensul cuvântului Freikorps s-a schimbat în timp. După 1918, termenul a fost folosit pentru organizațiile paramilitare care au apărut în jurul Germaniei, în timp ce soldații s-au întors acasă după înfrângerea din Primul Război Mondial.

Ei au constituit grupurile paramilitare cheie de la Weimar active în acea perioadă.

Mulți veterani germani s-au simțit deconectați de viața civilă și s-au alăturat Freikorps în căutarea stabilității într-o structură militară.

Alții, supărați de înfrângerea aparent inexplicabilă, s-au alăturat într-un efort de a pune în mișcare răscoalele comuniste, cum ar fi răscoala spartacistă, sau să se răzbune pe cei pe care i-au considerat responsabili pentru armistițiu.

Au primit un sprijin considerabil de la ministrul apărării Gustav Noske, membru al Partidului Social Democrat din Germania.

Noske i-a folosit pentru a suprima Revoluția Germană din 1918-19 și Liga Marxistă Spartacistă, inclusiv arestarea și executarea liderilor Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg la 15 ianuarie 1919.

Pagini: 1 2 3 4 5