Armata americană plănuiește un an „special” în Asia, în condițiile în care tensiunile cu China continuă să crească
Armata americană va avea un an „special” în Asia în 2023, a declarat luna aceasta un înalt oficial din domeniul apărării, continuând eforturile administrației Biden de a contracara ceea ce oficialii americani spun că este influența destabilizatoare a Chinei asupra securității regiunii, după cum menționează Insider.
Administrația Obama a anunțat planurile pentru un „pivot” către Asia la sfârșitul anului 2011, dar această schimbare a fost întreruptă de războaiele din Orientul Mijlociu și Europa și de poziția adesea antagonistă a administrației Trump față de regiune.
De la preluarea mandatului, administrația Biden a dezvăluit inițiative majore axate pe îmbunătățirea prezenței diplomatice, economice și de securitate a SUA în Indo-Pacific – aceasta din urmă va cunoaște schimbări notabile anul viitor, potrivit lui Ely Ratner, secretarul adjunct al apărării pentru afaceri de securitate în Indo-Pacific.
„Nu este niciun secret faptul că prezența înaintată a SUA în regiune a rămas în mod istoric preponderent în Asia de Nord-Est, predominant în bazele operaționale majore”, a declarat Ratner la American Enterprise Institute la 8 decembrie.
Ratner a declarat că administrația este de acord cu apelurile pentru „o postură mai mobilă, letală și diversificată în regiune”, dar a subliniat că astfel de schimbări necesită ani de „muncă guvernamentală grea”.
„Nu este ceva ce se schimbă peste noapte”, a adăugat Ratner. „Acestea fiind spuse, cred că este corect să spunem că, în opinia mea, 2023 va fi probabil anul în care se va produce cea mai mare transformare a posturii forțelor americane în regiune din ultima generație.”
„Muncă foarte grea”
„Pivotul” din 2011 a dus într-adevăr la schimbări în postura militară a SUA în Asia, inclusiv la staționarea navelor de război americane în Singapore și la desfășurări ale Corpului de pușcași marini al SUA în nordul Australiei, ambele continuând și astăzi.
SUA și Filipine au semnat, de asemenea, Acordul de cooperare consolidată în domeniul apărării în 2014, permițând desfășurări extinse de trupe americane, deși punerea în aplicare a fost întârziată de relațiile tensionate sub conducerea președintelui Rodrigo Duterte, care a părăsit funcția în iunie.
Aceste schimbări au necesitat „ani de muncă foarte grea” din partea oficialilor americani, a declarat Ratner, adăugând că această muncă a continuat, citând acordul AUKUS cu Australia și Marea Britanie, un acord recent pentru accelerarea și extinderea proiectelor EDCA și un anunț din această lună privind planurile de creștere a prezenței militare americane în Australia.
„Ne-am ocupat de asta în ultimii doi ani și sper că vom începe să vedem roadele acestor eforturi în curând”, a spus Ratner. „Cred că oamenii vor fi destul de mulțumiți de rezultatele care se vor derula pe parcursul anului 2023.”
Trimiterea mai multor trupe americane în regiune ar putea să nu fie „transformatoare” în sine, deoarece mulți dintre ei probabil nu vor fi repartizați acolo în mod permanent, a declarat Stacie Pettyjohn, director al Programului de Apărare la Centrul pentru o nouă securitate americană, un think tank.
„Lucrul numărul unu care ar transforma regiunea este realizarea unor investiții reale în infrastructură și facilități în locații noi, astfel încât acestea să poată sprijini operațiunile distribuite ale SUA și poziționarea echipamentelor pe care trupele americane le pot despacheta și folosi dacă sunt necesare”, a spus Pettyjohn, citând proiecte la bazele din nordul Australiei care vor fi folosite de Forțele Aeriene, Marina și Infanteria Marină ale SUA.
Legea de autorizare a apărării naționale pentru 2023, promulgată luna aceasta, autorizează fonduri pentru proiecte de construcții militare în tot Pacificul, inclusiv la bazele americane majore și la avanposturi mai mici, cum ar fi Tinian din Insulele Mariane de Nord, un teritoriu american.
„În special, aș dori să văd aceste îmbunătățiri în Filipine și în unele locații din Pacificul de Sud, cum ar fi Palau sau Papa Noua Guinee”, a declarat Pettyjohn. „De asemenea, ar fi semnificativ dacă Japonia ar permite forțelor americane să aibă acces la noi baze, chiar dacă acest lucru este doar pentru desfășurări temporare”.
Ramurile militare americane lucrează la propriile inițiative – cum ar fi angajarea agilă în luptă a Forțelor Aeriene americane – pentru a permite forțelor lor să opereze într-o manieră mai dispersată în Pacific. Pettyjohn a declarat că antrenamentul pentru acestea trebuie să se facă la scară mai mare și între servicii, precum și cu aliații, pentru a fi „un factor de descurajare puternic”.
