De la mijlocul secolului al IX-lea, Irlanda, Scoția și Anglia au devenit obiective majore pentru vikingi. Ei au fondat în Irlanda primele orașe comerciale: Dublin, Waterford, Wexford, Wicklow și Limerick, și au utilizat baza lor de pe coasta irlandeză pentru a lansa atacuri în Anglia. În valul de atacuri vikinge în Anglia după 851, doar un singur regat – Wessex – a fost capabil să reziste cu succes. Armatele vikinge au cucerit East Anglia și Northumberland și au dezmembrat Mercia.
Descoperirea, făcută în 2015 pe coasta de nord-est a Papa Westray, oferă un ajutor important arheologilor în procesul de stabilire a adevărului istoric din urma atacurilor vikingilor
Relicva este puternic corodată, dar analizele folosind raze X au scos la iveală că garda sabiei este foarte complex decorată, fiind asociată cu secolul al IX-lea.
Se crede că metalele contrastante au fost folosite pentru a crea un model asemănător unui fagure de miere. Arheologii care au examinat arma au spus că are „multe povești de spus”.
Andrew Morrison, Caroline Paterson și Dr. Stephen Harrison de la AOC Archaeology au sugerat că mai sunt mai multe informații de cules din descoperiri.
Într-o declarație comună, echipa a spus:
„Pentru a păstra cât mai multe dovezi posibil, am ridicat întreaga sabie și solul înconjurător într-un morman de pământ pentru a fi transportat la laborator și excavat acolo.”
Au fost găsite și rămășițele de la o teacă pentru lamă:
„Este atât de fragil încât nici măcar nu știm cum arată partea inferioară, așa că înțelegerea noastră (asupra complexității artefactului – n.r.) se va schimba cu siguranță în lunile următoare”, afirmă specialiștii de la AOC Archeology .
Săpăturile de la Mayback au scos la iveală o serie de descoperiri, inclusiv dovezi ale unei înmormântări rare cu bărci vikinge și un al doilea mormânt cu arme, inclusiv sabia respectivă.
„Fierul din sabie s-a corodat puternic, multe dintre detaliile izbitoare fiind vizibile doar prin radiografie”, au mai spus experții.
Arheologii au spus că mormintele ar putea fi cele ale coloniștilor norvegieni din prima generație de pe Orkney.
Mitul armelor vikinge „Ulfberht”
De-a lungul timpului, peste 170 de săbii vikinge care poartă pe lamă inscripţia „Ulfberht” au uimit specialiștii, prin modul în care au fost create și a durității de care dau dovadă. Armele de elită, excepţional de rezistente, aproape indestructibile în luptă, erau făcute dintr-un oțel special, care a oferit multă vreme impresia că provine din Asia sau Orientul Mijlociu.
Specialiștii considerau că tehnologia obţinerii unui oţel de asemenea puritate ar fi fost inventată abia 800 de ani mai târziu, în timpul Revoluţiei Industriale.
Însă, studiile realizate de Robert Lehmann, chimist de la Institututul de Chimie Anorganică din cadrul Universităţii din Hanovra, pe o sabie Ulfberht descoperită în 2012 în prundişul râului Weser din Germania, a dus la dispariția mitului, după ce a constatat că fierul din care era făcută lama sabiei avea un conţinut mare de mangan, ceea ce arată că nu provenea din Orient. Mânerul era dintr-un fier cu conţinut mare de arsen, ceea ce sugerează că provenea dintr-un zăcământ european, analizele indicând zona Taunus, din Germania, la nord de Frankfurt.
Sursa foto: AOC Archeology
