Anunţul privind descoperirea ruinelor templului vechi de 2.200 de ani a fost făcut de Ministerul egiptean pentru Antichităţi, care a precizat, de altfel, că pe şantier au fost chemaţi arheologi, pentru a continua săpăturile, iar lucrările pentru noua linie de canalizare au fost oprite.
Muncitori în construcţii care săpau pentru amplasarea unei noi linii de canalizare în oraşul egiptean Tama au descoperit ruinele unui templu datând de 2.200 de ani, din perioada faraonului Ptolemeu al IV-lea, conform unui material publicat de Live Science.
Până în prezent arheologii au descoperit un perete pe direcţia est-vest, unul pe direcţia nord-sud şi colţul sud-vestic al templului, decorat cu sculpturi ale zeului egiptean Hapi, zeul fertilităţii şi al luncilor inundabile ale Nilului unde egiptenii antici practicau agricultura, scrie Live Science.
Sculpturile îl înfăţişează pe Hapi purtând ofrande, înconjurat de păsări şi animale.
Fragmente de text îl menţionează pe Ptolemeu al IV-lea, cel de-al patrulea faraon al dinastiei Ptolemeilor – dinastie înfiinţată de greci macedoneni ce au condus Egiptul din anul 305 î.Hr. până în anul 30 î.Hr. şi care au asimilat simbolurile religioase şi regale ale faraonilor dinaintea lor.
Celebra Cleopatra, care a condus Egiptul între anii 51 î.Hr şi 30 î.Hr. a fost ultima reprezentantă a acestei dinastii macedonene.
Descoperirea a fost făcută în oraşul Tama, pe malul vestic al Nilului.
Un cartier al oraşului modern, denumit Kom Shaqao, se află pe locul fostei capitale a Districtului 10 al Egiptului Superior. În trecut, această aşezare se numea Wajit, conform Ministerului pentru Antichităţi.
Ptolemeu al IV-lea a condus Egiptul între anii 221 î.Hr – 204 î.Hr.
El a fost fiul lui Ptolemeu al III-lea şi al reginei Berenice a II-a, o foarte bună călăreaţă care a trăit mai mult decât soţul său, dar a murit otrăvită în numele fiului său, alături de care rămăsese să domnească după moartea lui Ptolemeu al III-lea.
Regina Berenice a avut un trecut violent. Conform istoricilor, Berenice a pus la cale asasinarea primului său soţ, Demetrius, după ce a aflat că acesta avea o relaţie amoroasă cu mama ei.
Asasinatul s-a petrecut chiar în iatacul mamei lui Berenice.
Domnia lui Ptolemeu al IV-lea nu a fost una de succes.
Conform istoricilor, faraonul era mai interesat să pretindă că este un artist decât să conducă regatul şi i-a oferit puteri depline pentru a conduce în locul său ambiţiosului mare preot Sosibius.
Sub domnia lui Ptolemeu al IV-lea, Egiptul era aproape să piardă importantul teritoriu Coele-Syria (o regiune care în prezent este împărţită între Liban şi Siria) în faţa imperiului Seleucid.
La puţin timp după această criză, poporul egiptean a început să se revolte împotriva lui Ptolemeu al IV-lea, criza internă continuând în ultimii 5 ani ai domniei lui Ptolemeu al IV-lea.
Soţia lui Ptolemeu al IV-lea, Arsinoe a III-a, care îi era şi soră, i-a oferit regelui un moştenitor, Ptolemeu al V-lea Epiphanes, în anul 210 î.Hr.
În anul 204 î.Hr. Ptolemeu al IV-lea a murit, însă moartea sa a fost ţinută în secret de marele preot Sosibius timp de un an, într-o încercare de a-şi conserva privilegiile.
Tot Sosibius a fost implicat şi în complotul care a dus la asasinarea reginei Arsinoe a III-a.
Marele preot a reuşit astfel să preia controlul şi asupra domniei lui Ptolemeu al V-lea pe când acesta avea doar 5 ani.
Domnia tânărului faraon a fost controlată în cea mai mare parte a sa, până la moartea sa subită în anul 181 î.Hr..
Faraonul Ptolemeu al V-lea a dat decretul înscris pe celebra Piatră din Rosetta, care le-a permis arheologilor să descifreze hieroglifele egiptene.
Piatra din Rosetta este din granit negru, are formă aproximativ rectangulară, cu trei inscripţii ale aceluiaşi text în trei limbi antice diferite – hieroglifică, demotică şi greacă.
Folosind aceste inscripţii, Jean-François Champollion a reuşit să stabilească o metodă de traducere a scrierii hieroglifice.
Ea a fost descoperită în iulie 1799, în oraşul egiptean Rashid (fost Rosetta), situat în delta Nilului, în apropierea Mării Mediterane, în timpul lucrărilor de construire a unui fort realizate de militarii expediţiei militare franceze conduse de generalul Napoleon Bonaparte.
