F. Kanitz avea perfectă dreptate când scria, pe la 1860:
„Ei (adică Macedoromânii -n.red.) trec în Viena drept Greci.
Chiar în cercurile științifice se știe prea puțin despre interesantul popor căruia îi aparțin.
Învățatul profesor Thunmann de la Halle, căruia îi datorăm primele crecetări despre originea și limba Țințarilor ar putea să susțină chiar azi ceea ce susținuse cu 90 de ani înainte, anume:
Eu cunosc savanți istorici de profesiune cărora nu le este cunoscută nici măcar existența lor!”.
De fapt, amestecați cu Grecii, Macedoromânii formau la Viena o comunitate ortodoxă, având două biserici: una mai veche „Sf. Gheorghe” în Steurhof, alta mai nouă „Sfânta Treime” în Fleischmarkt.
La acea vreme cuvântul Grec devenise la Viena sinonim cu negustor.
Privilegiul împăratului Iosif al II-lea
Aromânii și grecii, supuși austrieci, despărțindu-se de conaționalii lor supuși otomanilor, s-au constituit în comunitate separate cu biserica „Sfânta Treime”, pe temeiul „privilegiului” acordat de împăratul Iosif al II-lea „națiunii grecești și valahe”.
În 1803, Macedoromânii și Grecii au obținut dreptul să înființeze o școală primară, care a început să funcționeze în 1804.
În afară de biserică și școală, mai era la Viena o tipografie a negustorilor Macedoromâni.
Era a fraților Marchide Puliu, originari din Sacișta în Pind.
Acolo s-a tipărit abecedarul lui Constantin Ucuta și prima proclamație revoluționară pentru neatârnarea Greciei, scrisă de poetul aromân Riga, din comuna Valeștin.
Familia Puliu este atestată în orașul Zemun.
Dintre acesți negustori de la Viena au ajuns la noi familii ca Sina, Dumba, Cîrja, Doiu, Darvari, Naum, Nitta, Ghica, Tirca, Spișta, Fhira, Capra, Curti, Zotta etc.
În fruntea acestora stătea familia lui Simeon Sina, originară din Moscopole, care , îm scurtă vreme de la stabilirea ei la Viena a ajuns celebră în lumea financiară europeană, prin varietatea întreprinderilor și crearea unei mari instituții financiare.
În imagine, Iohann Thunmann
