„Agentul Zigzag”, singurul cetățean britanic care a primit Crucea de Fier a Germaniei clasa a doua. Cum a devenit agent dublu
După ce și-a oferit serviciile infracționale naziștilor în schimbul eliberării din închisoare, Eddie Chapman s-a predat britanicilor, devenind cunoscut sub numele „Agentul Zigzag”
În primele zile întunecate ale celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce Luftwaffe survola cerul britanic, iar submarinele dădeau târcoale Canalului Mânecii, britanicii paranoici vedeau spioni germani la fiecare colț. Ceea ce nimeni nu știa era că spionul vedetă al Germaniei – trimis să tulbure Marea Britanie și să saboteze războiul împotriva fascismului – nu era deloc un nazist convins. De fapt, nici măcar nu era german.
Departe de a fi un „super-sabotor arian”, Eddie Chapman era un spărgător de seifuri desăvârșit și un escroc profesionist din nordul Angliei.
Eddie Chapman era un infractor la începutul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1939, în urma unei serii de jafuri în Marea Britanie, fapt pentru care era căutat, Edward Arnold Chapman a fugit pe insula Jersey din Canalul Mânecii, aflată la câțiva kilometri de coasta Franței. Acolo, el spera să scape de supraveghere și să își continue cariera infracțională.
Din nefericire, poliția din Jersey nu a fost atât de ignorantă pe cât spera acesta, și nu a trecut mult timp până când detectivii sub acoperire l-au găsit luând cina cu prietena sa într-un hotel. Se pare că a încercat să fugă pe fereastra din sala de mese, dar nu a reușit – a fost condamnat la doi ani de închisoare.
De asemenea, în timp ce Eddie Chapman se confrunta cu brațul lung al legii în vara anului 1940, Wehrmacht-ul german a invadat Insulele Anglo-Normande, acestea devenind astfel singurele teritorii britanice ocupate de puterile Axei în timpul războiului.
Cu puține speranțe de evadare, Chapman a luat o decizie care avea să-i modifice definitiv cursul vieții: urma să se alăture serviciilor secrete germane în calitate de spion.
În timp ce se afla în închisoarea rudimentară din Jersey, Chapman a făcut echipă cu Anthony Faramus, un frizer pe care îl cunoscuse în penitenciar și cu care a condus o frizerie în capitala St. Helier, punând la cale un plan bizar pentru a scăpa din închisoare.
„Dacă aș putea face o cacealma cu germanii”, a scris Chapman mai târziu, „probabil că voi fi trimis în Marea Britanie”.
Cei doi bărbați au redactat o scrisoare către comandantul german de pe insulă
În conținutul scrisorii, ei își lăudau calificările și virtuțile infracționale, se lăudau cu abilitățile lor lingvistice și se ofereau să lucreze ca spioni și sabotori pe teritoriul englez.
Apoi, într-o noapte, Chapman și Faramus au fost treziți de ofițerii Gestapo, care i-au urcat fără menajamente pe o navă cu destinația Marea Britanie. După cum s-a dovedit, scrisoarea lor nu fusese ignorată. Chapman a fost selectat pentru antrenament de către căpitanul Stephan von Gröning, un ofițer de informații aristocratic ce a văzut un potențial de neegalat în hoțul englez.
Pentru a se asigura de loialitatea lui Chapman, von Gröning l-a trimis pe Faramus în lagărul de concentrare de la Buchenwald, fiind lăsat deoparte pentru tot restul războiului.
După ce s-a predat britanicilor, Chapman a devenit agent dublu
Pe parcursul anului 1942, naziștii l-au instruit pe Chapman în domeniul explozibililor, al comunicațiilor radio fără fir și al salturilor cu parașuta.
Începând cu 1940, un avion de bombardament agil și puternic, fabricat din lemn- a pus pe jar forțele aviatice germane și a distrus cu succes o serie de ținte importante.
Aceste victorii jenante îl înfuriaseră pe Hermann Göring, șeful Luftwaffe. Pentru a-l liniști pe Reichsmarschall și pentru a obține un avantaj în războiul din aer, von Göning a plănuit să-l trimită pe Chapman în Anglia, pentru a arunca în aer fabrica de Havilland.
În decembrie 1942, Chapman a aterizat pe un câmp noroios din Cambridgeshire, unde a comis un gest la care nimeni din serviciile de informații britanice sau germane nu se aștepta: s-a predat. Reținut rapid de MI5, agenția britanică de contrainformații, Chapman a fost interogat zile întregi înainte ca anchetatorii săi să decidă dacă poate fi de încredere.
Cu numele de cod „Zigzag”, Chapman a fost curând încorporat în Sistemul „Double-Cross” (Crucea Dublă), un efort pentru controlul întregii rețele de spionaj a Germaniei în Marea Britanie cu agenți secreți dubli.
Încă de la începutul activității sale în cadrul MI5, Chapman le-a demonstrat noilor săi șefi că au dat lovitura în fața naziștilor
Aveau în mâinile lor unul dintre cei mai buni agenți germani, care, în plus, era dornic să coopereze și să submineze eforturile Abwehr-ului în Marea Britanie și în străinătate.
Agenții britanici au înscenat distrugerea în totalitate a fabricii de Havilland și au difuzat rapoarte false pentru a completa iluzia. Când avioanele de recunoaștere germane au transmis fotografii ale ruinelor, operațiunea a fost considerată un succes răsunător pentru ambele părți.
Eddie Chapman era atât de apreciat încât Abwehr l-a trimis în Norvegia ocupată pentru a pregăti următoarea generație de spioni naziști. Până în iunie 1944, acesta s-a întors în Anglia pentru a raporta despre forțele militare ale Statelor Unite, despre utilizarea SONAR-ului și pentru a raporta efectele rachetelor V-1 și V-2 care străbăteau cerul britanic într-o ultimă încercare disperată de a cauza pierderi crunte Aliaților.
Fiind unul dintre spionii vedetă ai Germaniei, Chapman a fost recompensat cu 110.000 de Reichsmarks, echivalentul a 343.000 de dolari astăzi. În plus, i s-a acordat Crucea de Fier, clasa a doua, devenind singurul cetățean britanic care a primit această distincție.
În ciuda numeroaselor sale succese și a valorii sale de neegalat, MI5 se săturase de un om pe care îl considera drept o povară. Chapman a jurat să păstreze secretul și a fost dat afară oficial din serviciile secrete la 28 noiembrie 1944. Agentul Zigzag nu mai exista.
Eliberarea lui Eddie Chapman din MI5 i-a oferit ocazia perfectă pentru a se întoarce la cariera sa infracțională
Marea Britanie era un paradis al infractorilor în acel moment, cu oportunități infinite pentru piața neagră, furturi, falsuri și tot felul de afaceri necurate. Agentul Zigzag avea o imunitate fără egal: după ce îndeplinise cele mai îndrăznețe misiuni de spionaj din timpul războiului, guvernul britanic nu ar fi riscat niciodată ca acesta să cadă pe mâna vreunui ofițer de poliție sau a vreunui reporter de ziar care l-ar fi putut determina să își divulge secretele.
În anul 1960, când a fost întrebat dacă îi lipsește fosta sa viață bazată pe infracțiuni și spionaj, Chapman a răspuns simplu: „Îmi lipsește un pic. Nu am regrete. Nu am conștiință pentru nimic din ceea ce am făcut. Îmi place să cred că am fost un răufăcător cinstit”.
