Statuia Libertăţii sau Miss Liberty, lucrarea monumentală situată pe Liberty Island (Bedloe's Island) din New York, a fost dăruită Statelor Unite ale Americii de către statul francez, la 4 iulie 1884, ca semn de prietenie între cele două naţiuni, dar şi cu ocazia marcării împlinirii a 100 de ani de la declararea Independenţei celor 13 colonii engleze.
Statuia Libertăţii a devenit un monument – simbol al Statelor Unite. Construcţia, situată la intrarea în portul New-York, poartă numele original „Libertatea Luminând Lumea” (în franceză „la Liberté éclairant le monde”).
Construcţia
Constituită dintr-o anvelopă din circa 300 de plăci de cupru, cu o grosime variind între 0,80 şi 3,00 milimetri, modelate şi montate pe o armătură metalică internă, statuia cântăreşte 254.000 de kilograme şi are 46,05 metri înălţime, potrivit site-ului musee-bartholdi.fr.
Monumentul complet (piedestal+statuie) are 73,325 de metri înălţime, pe o fundaţie la o adâncime de 19,80 de metri. Cifra de 93,00 metri, care este avansată de obicei, reprezintă cea a nivelului deasupra celui mediu al oceanului, în rada portului New York, mai scrie sursa citată. În 1886 era cea mai înaltă structură din oraş, scrie nps.gov.
De ce este verde?
Bine, şi de ce este statuia verde? Ei bine, pentru că foile de cupru sunt oxidate natural, pentru a forma o "cuvertură" cu patina binecunoscută. Această patină protejează cuprul de uzura naturală.
În 1865, politicianul francez şi activistul împotriva sclaviei, Edouard de Laboulaye, a propus ca o statuie reprezentând libertatea să fie realizată pentru Statele Unite ale Americii, potrivit www.nps.gov.
Monumentul ar fi marcat centenarul independenţei americane şi prietenia dintre cele două naţiuni, Franţa şi SUA.
Născut la 18 ianuarie 1811 la Paris, Edouard de Laboulaye a fost un gânditor politic proeminent şi important al timpului său, un expert important în Constituţia Statelor Unite şi un susţinător al preşedintelui Abraham Lincoln în timpul războiului civil american.
Edouard de Laboulaye a crezut în "legea comună a popoarelor libere", un ideal în care fiecare persoană se naşte cu un drept inalienabil şi sacru la libertate.
El a sperat că acest monument îi va inspira pe francezi să lupte pentru libertate şi democraţie, potrivit thetowerinfo.com.
Simbol
În accepțiunea generală, Statuia Libertății, sau „Lady Liberty” cum mai este numită popular, este un simbol al libertății în general și reperul preferat al luptătorilor pentru libertate.
Monumentul se află în portul „Liberty Island”, pe o mică insulă din orașul New York, la sud-est de Manhattan, la gura de vărsare a fluviului Hudson în oceanul Atlantic, un loc ales special pentru a transmite călătorilor sosiți aici salutul de bun venit pe pământ american.
Politicianul francez Edouard de Laboulaye a rămas cunoscut, ulterior, sub numele de "Tatăl Statuii Libertăţii", notează site-ul libertyellisfoundation.org.
Ideea politicianului a fost susţinută de sculptorul francez Auguste Bartholdi (1824-1904), care în 1870 a început să deseneze statuia ''Liberté éclairant le monde'' – ''Libertatea luminează lumea''.
În 1871 a întreprins o vizită în SUA şi a ales Bedloe's Island drept locul aşezării monumentului. Deşi insula era foarte mică, ea era vizibilă tuturor navelor care intrau în portul New York, Bartholdi văzând-o ca pe o ''poartă către America''.
Când a început construcţia
Construcţia acestuia a început la Paris, în anul 1875. Cel care a creat structura interioară a statuii a fost Gustave Eiffel, autorul Turnului Eiffel din Paris, iar metoda de fabricare a fost procesul de matriţare. Statuia a fost realizată din plăci subţiri de cupru, bătute în forme de lemn, acestea fiind montate pe scheletul de fier, potrivit thetowerinfo.com.
Începând cu proiectarea, apoi realizarea mulajelor din ghips, o operaţiune extrem de migăloasă, construcţia a fost finalizată după nu mai puţin de nouă ani, fiind predată oficial la 4 iulie 1884, şi transportată, apoi, de fregata Isere, în nu mai puţin de 214 lăzi şi 350 de componente.
Partea cu mâna care susţinea torţa a fost terminată în 1876 şi a fost expusă la Expoziţia centenară din Philadelphia.
Capul şi umerii au fost realizaţi în 1878 şi au fost, de asemenea, expuşi în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris. Întreaga statuie a fost asamblată, la Paris, între 1881 şi 1884.
În 1884, a început, în SUA, ridicarea soclului pe care urma să fie aşezat monumentul. În 1885, editorul Joseph Pulitzer a făcut un apel la publicul american să doneze bani pentru realizarea soclului, chiar în paginile ziarului său ''New York World''. S-a strâns suma de 100.000 de dolari. Peste 80% din donaţii au fost sub un dolar, potrivit libertyellisfoundation.org.
Statuia a fost prezentată ambasadorului SUA în Franţa, Levi P. Morton, la 4 iulie 1884, la Paris. Apoi, a fost demontată în 350 de bucăţi şi îmbarcată cu destinaţia Statele Unite, la bordul fregatei franceze ''Isere''.
Piedestalul
Sosirea sa fiind primită în sunet de fanfară, dar piedestatul nu era gata.
Construcţia piedestalului din beton îmbrăcat în granit, conceput de Richard Morris Hunt, a fost încheiată în 1886. S-a trecut la asamblarea statuii, care a presupus o muncă extrem de dificilă şi periculoasă.
Echipa care a lucrat la ridicarea colosului era formată în majoritate din imigranţi, care au lucrat însă extraordinar, cu viteză şi, totodată, cu acurateţe.
Prima piesă care trebuia reconstruită a fost structura de fier al lui Gustave Eiffel. Restul elementelor statuii au fost asamblate fără utilizarea schelelor, toate materialele de construcţie fiind ridicate cu ajutorul macaralelor cu abur şi tractoarelor.
Ultima secţiune terminată a fost faţa Statuii Libertăţii care a rămas acoperită până în ziua inaugurării.
Inaugurarea oficială a Statuii Libertăţii din New York, a avut loc la 28 octombrie 1886, în prezenţa preşedintelui Grover Cleveland (1884-1888; 1893-1897) şi a câtorva mii de americani. Acesta a declarat cu acel prilej: ''Nu vom uita că libertatea şi-a găsit aici căminul; nici nu vom permite ca altarul ales să fie neglijat''.
Muza
Estatuia o reprezintă pe Libertas, zeiţa romană a libertăţii, care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei, ţinând în mâna stângă o tablă cu inscripția „4 iulie 1776” – data ratificării Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, în mâna dreaptă o făclie cu flacăra aurită, iar pe cap o coroană împodobită cu şapte ţepi – fascicole de lumină – și 25 de ferestre, simbolizând cele șapte mări și continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania și Antarctica), respectiv cele 25 de nestemate ale lumii.
Despre sursa de inspiraţie a artistului, există mai multe opinii ale specialiştilor, unii susţinând că Isabelle Eugenie Boyer, văduva lui Isaac Merrit Singer, o femeie frumoasă și vestită în Paris, a fost chipul care l-a inspirat pe artist, iar alţii, că este vorba de mama sculptorului, Charlotte Bartholdi, de care aceasta a fost foarte apropiat, sau chiar Jean Emilie, amanta artistului…
Între 1984-1986, statuia a fost supusă unor lucrări de restaurare.
Torţa care prezenta semne de coroziune, a fost înlocuită cu o alta acoperită cu foiţă de aur de 24K, care este luminată de un proiector pe timp de noapte. Torţa originală se află în prezent în holul monumentului.
Turism
La 15 octombrie 1924, Statuia Libertăţii a fost desemnată monument naţional, iar din 1984 se află pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO.
Trebuie menţionat faptul că turiştii care vor să acceadă în interiorul Statuii Libertăţii, o pot face gratuit, însă în baza unei programări cu mult timp înainte, vizitatorii fiind nevoiţi să plătească doar biletul pentru feribotul care îi transportă până pe insula care găzduieşte monumentul, Insula Libertăţii, punctele de plecare fiind Battery Park City sau New Jersey.
Deşi plimbarea către obiectiv se face cu un feribot care oprește la Statuie, acesta mai are o a doua oprire pe o altă insuliță aflată foarte aproape de Liberty Island, Ellis Island, care reprezintă, din punct de vedere istoric, „poarta de acces” în Statele Unite a imigranților veniți aici cu sute de ani în urmă.
Ellis Island era locul în care familii întregi se regăseau după ani de despărțire, dar și locul multor lacrimi cauzate de controlul riguros la care erau supuși imigranţii, circa 2 % din cei care ajungeau aici fiind trimiși înapoi de unde au venit din diferite motive. Tocmai de aceea, aici se află muzeul dedicat imigranților, care poate fi vizitat.
Interiorul statuii se poate vizita aceasta fiind accesibilă pe mai multe niveluri. Un muzeu este organizat în piedestalul deasupra căruia se află o platformă de observare.
O altă platformă de observare există şi în coroana statuii. Statuia Libertăţii primeşte în fiecare an peste 4 milioane de vizitatori.
FOTO: Image by Monica Volpin from Pixabay
FOTO: Image by skeeze from Pixabay
