Primul jaf de tren din istoria Statelor Unite ale Americii
Desigur, trenurile fuseseră jefuite înainte de jaful fraților Reno. Dar toate aceste infracțiuni anterioare fuseseră spargeri de trenuri staționare, aflate în depouri sau în triaje de marfă. Contribuția fraților Reno la istoria criminală a fost aceea de a opri un tren în mișcare într-o regiune slab populată, unde își puteau săvârși crima fără a risca intervenția legii sau a trecătorilor curioși.
Deși a fost creată în Indiana, noua metodă a fraților Reno de a jefui trenurile a devenit rapid foarte populară în Vest. Mulți bandiți, care altfel ar fi putut jefui bănci sau diligențe, au descoperit că noile căi ferate transcontinentale și regionale construite în Vest erau ținte atractive. Având în vedere că economia occidentală era în plină expansiune, trenurile transportau adesea sume mari de bani și resurse prețioase. De asemenea, spațiile larg deschise din Vest le ofereau jefuitorilor de trenuri o mulțime de zone izolate, ideale pentru oprirea trenurilor, precum și o mulțime de spații sălbatice unde se puteau ascunde de lege. Unele bande de infractori, cum ar fi Butch Cassidy’s Wild Bunch, au descoperit că jefuirea trenurilor era atât de ușoară și profitabilă încât, pentru o vreme, au făcut din aceasta specialitatea lor infracțională.
Proprietarii căilor ferate, însă, nu aveau de gând să stea cu mâinile în sân și să-l lase pe Cassidy sau pe orice alt bandit să le jefuiască în voie trenurile. Spre disperarea lor, potențialii hoți de trenuri au descoperit din ce în ce mai des că banii și metalele prețioase din trenuri erau bine protejate în seifuri masive, supravegheate de paznici puternic înarmați. Unele căi ferate, cum ar fi Union Pacific, au început chiar să adauge vagoane speciale concepute pentru a transporta gărzile și caii acestora. În cazul unei tentative de jaf, acești oameni nu numai că puteau proteja bunurile de valoare ale trenului, dar puteau, de asemenea, să se urce rapid pe caii lor și să îi urmărească pe bandiții care fugeau – punând, în mod fericit, capăt definitiv carierei lor criminale. Prin urmare, la sfârșitul secolului al XIX-lea, jaful de trenuri devenea o profesie din ce în ce mai dificilă și mai periculoasă.
