Actele abdicării Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din documentele de arhivă

 

Imaginea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în memoria colectivă a rămas luminoasă, iar marile realizări din timpul domniei sale profund apreciate. Omul Alexandru Ioan Cuza este încă iubit, cu defecte și calități.

1866 februarie 11/23. Actul de abdicare al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

ANR, SANIC, colecţia Manuscrise, dosar 1363, f. 7

„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi,11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“.
Alexandru Ioan

12/24 februarie 1866, București. Scrisoarea adresată de fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza
generalului Nicolae Golescu, membru al Locotenenței domnești, în care susține necesitatea respectării principiilor recunoscute de Marile Puteri, alegerea unui principe străin.

ANR, SANIC, colecția Manuscrise 1363, f. 11, 11v, 13

Şedinţa din 12 februarie 1866
S-au comunicat şi cetit Adunărei de către D. Preşedinte al Con<siliului> de Miniştri Ion Ghica
(semnătură)
Secretar (semnătură)


Domnule General,

Astăzi, fiind ocârmuirea constituită, socot că nu mai urmează nevoie de a se prelungi poprirea mea.
D-ta ştii că principiul proclamat de Corpurile Statului au fost şi este ţelul meu; căci numai un principe strein după a mea părere, poate închezăşui viitorul României.
Socot de prisos a mai adăuga că, precum ca prinţ domnitor al României am lucrat pururi pentru de a se realiza această dorinţă, asemenea şi ca prinţ român nu voi conteni un minut de a face tot ce va atârna de la mine pentru aceasta.
Doresc, D-le General, după împrejurările urmate a me porni din ţeară cât mai în grabă.
Să trăiască România!
A. I. Cuza
12/24 Febrier 1866
Bucarest

D-Sale
D-lui General N. Golescu
Membru Locotenenţei Domneşti

12/24 februarie 1866, București. Scrisoarea adresată de fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza
generalului Nicolae Golescu, membru al Locotenenței domnești, în care susține necesitatea respectării principiilor recunoscute de Marile Puteri, alegerea unui principe străin.

ANR, SANIC, colecția Manuscrise 1363, f. 11, 11v, 13

1866, februarie. Apel prin care oponenții lui Cuza explică gestul forțării abdicării domnitorului ca pe un reviriment al drepturilor și libertăților constituționale.

ANR, SANIC, fond personal Al. I. CUZA dosar 2, f. 208

Sursa: Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Exterene