Gheorghe Apostol, preferatul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru preluarea conducerii Partidului Muncitoresc Român (PRM), a dezvăluit într-un interviu realizat în 1994 că putea plăti cu viaţa pentru că a îndrăznit să-l înfrunte pe Nicolae Ceauşescu într-un moment de maximă importanţă în care viitorul dictator îşi croia drumul spre conducerea comuniştilor şi a României.
Astfel, cel care în timpul ilegalității a aparținut grupului din închisori condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind un militant de rang mijlociu, nu se acomodase cu ideea că în 1965 pierduse lupta cu Ceauşescu pentru acapararea prim-planului în PMR. La acea vreme, Apostol a fost principalul contracandidat al celui care la 28 martie 1974 era ales preşedinte al Republicii Socialiste România.
În acest context, la doi ani după moartea lui Dej şi alegerea lui Ceauşescu ca secretar general al PMR (numit ulterior PCR), „Ghiţă” Apostol i-a reamintit lui Ceauşescu ce înseamnă „încălcarea principiului conducerii colective”. Practic, secretarul general dorea să fie ales şi în funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat, în locul lui Chivu Stoica.
Dorinţa Geniului Carpaţilor intra în contradicţie cu hotărârea Congresului IX PCR din 1965 şi cu statutul adoptat la acea vreme, ambele reprezentând o critică la adresa răposatului Dej, care deţinuse ambele funcţii care îl ademeneau şi pe urmaşul său la conducere.
Apostol a lansat aceste observaţii înaintea Conferinţei Naţionale de la finalul anului 1967, dar fără rezultat, întrucât jocurile fuseseră deja făcute, iar Ceauşescu a fost ales şi preşedinte al Consiliului de Stat. Totuşi, fronda n-a fost trecută cu vederea de cel care tocmai devenise atotputernicul PCR.
„După conferinţa din ’67, am plecat într-o delegaţie de partid la Galaţi. Am avut acolo o adunare cu activul judeţului Galaţi. Pe probleme economice. Şi am terminat şedinţa asta pe la ora 9-10 seara. A doua zi dimineaţa, urma să aibă loc o ședință a Biroului Politic, așa că am vrut să plec la București.
Când să plec, maşina mea era defectă. Când s-a dus şoferul meu, pe care-l aveam de multă vreme, nu mai mergea maşina. Atunci mi-a dat Constantin Dăscălescu maşina lui. Şi am plecat. Aproape de Buzău, la o distanţă cam de vreo 25-30 km, eu dormeam lângă şofer… Simţul de conservare probabil m-a trezit. Şi când m-am trezit, am văzut două faruri care veneau spre mine. Spre maşina noastră.
Şi-atunci m-am proptit cu mâinile în parbriz şi cu picioarele şi am amortizat lovitura aia. A sărit geamul de la parbriz şi-n loc să vină spre mine a sărit în şosea. Ei, am intrat cu capul în marginea parbrizului şi mi-am tăiat capul. Am aşteptat să treacă o maşină. N-a trecut nicio maşină.
Fototeca online a comunismului românesc. Cota arhivistică: 132/1967 Conţinut: Gheorghe Apostol la recepţia data de ambasadorul Iranului, cu prilejul Anului Nou iranian. (21 III 1967)
După o jumătate de oră, a venit un camion. M-am urcat în camion şi-am plecat la Buzău, la dispensarul CFR. Şi acolo ne-au dat primele îngrijiri. Am anunţat Bucureştiul şi a venit de la Spitalul Elias o salvare care m-a luat şi m-a dus la Elias. Profesorul Arsene era deja la Elias, mi-a făcut operaţia de cusătură la cap. Mai trebuiau numai doi milimetri şi-ajungea la creier.
După vreo două săptămâni, cine credeţi că vine să mă vadă la Spitalul Elias? Ceauşescu şi ministrul de Interne Alexandru Drăghici. Eram bandajat… Eu am fost sigur că a fost o acţiune organizată. Pentru că nu s-a făcut nicio anchetă în cazul acesta timp de trei luni de zile. Şi-am stat trei luni de zile în spital.
După trei luni îl întreb pe Drăghici : «Mă, aţi făcut o cercetare la faţa locului? Cum s-a-ntâmplat accidentul ăsta de maşină?» «N-am avut timp, mă Ghiţă, să ne ocupăm şi de problema asta!» Parcă era o problemă minoră…
Şi-atunci am luat la telefon pe adjunctul lui Drăghici. Era un ceferist (n.r. – Aposto fusese instruit în Școala de meserii CFR din Galați)… Nu-mi mai aduc aminte numele lui. A spus: «Tovarăşe, noi am fost la faţa locului, dar n-am putut constata nimic!» «Ce maşină a fost aia care m-a lovit?» «A fost maşina unui director de la o gospodărie de stat.»
«Cum îl cheamă ?» «Habar n-am cum îl cheamă!» Mi-am dat seama că n-au vrut să facă anchetă. N-au vrut! Sunt convins că s-a organizat un complot împotriva mea. Din cauza poziţiei pe care am avut-o în ajunul Conferinţei Naţionale, când m-am opus ca primul secretar PCR să fie şi preşedintele Consiliului de Stat”, a dezvăluit Gheorghe Apostol în interviul realizat de Ioan Scurtu/Virginia Călin în 1994 şi publicat pe rador.ro, în Arhiva de istorie orală.
