În 1916, s-a căsătorit cu Paraschiva Burda, originară din Bucovina, cu care a avut doi copii: Domnica (Mitzura) şi Iosif (Baruţu).
În închisoarea Văcărești
În timpul Primului Război Mondial a rămas în capitala ocupată de armata germană şi a publicat articole politice în ”Gazeta Bucureştilor”, colaborând, de asemenea, la publicaţiile ”Scena” şi ”Renaşterea”.
Ca urmare a articolelor în care se pronunţase în favoarea neutralităţii României în Primul Război Mondial, este condamnat în procesul intentat ziariştilor colaboraţionişti, din 1918, şi întemniţat la închisoarea Văcăreşti, fiind graţiat în 1919, prin intervenţia lui Nicolae Iorga.
Din 1922 până în 1924 a condus revista ”Cugetul românesc”, apoi ziarul ”Naţiunea” (1923), unde a publicat ”Amintirile ierodiaconului Iosif”.
Mărțișorul
În 1926, cumpără un teren pe dealul Mărţişorului, aproape de închisoarea Văcăreşti, unde începe să sădească pomi fructiferi şi viţă-de-vie şi unde va construi, pe parcursul mai multor ani, celebra casă ”Mărţişor” (după planuri întocmite chiar de către poet), cu anexe şi o tipografie, unde Arghezi intenţiona să-şi publice întreaga operă. Se mută cu familia la ”Mărţişor” în 1930.
La vârsta de 47 de ani, în 1927, Tudor Arghezi îşi publică primul volum de versuri, ”Cuvinte potrivite”. Apariţia acestuia, primit cu elogii de criticii din acea perioadă, a marcat consacrarea poetului, până atunci cunoscut mai mult în medii literare restrânse.
Bilete de papagal
Un an mai târziu începe să editeze, într-o concepţie grafică originală, ”Bilete de papagal” (1928-1929; 1930; 1937-1938; 1945), unde a lansat câţiva poeţi tineri de valoare.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a deţinut rubrica ”Bilete de papagal” din ziarul ”Informaţia zilei”, unde a publicat, în septembrie 1943, celebrul pamflet ”Baroane!”, ‘care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler la Bucureşti.
Pentru publicarea acestui pamflet a fost arestat şi apoi internat în lagărul de la Târgu Jiu (1943-1944). În 1945 a fost distins, din nou, cu Premiul Naţional pentru Poezie. După 1945, a început o febrilă activitate publicistică la ”Adevărul” (unde colaborează cu ”Tablete”, 1946-1947), ”Jurnalul de dimineaţă” ş.a., iar în 1946 a fost distins cu Premiul Naţional pentru Literatură.
Persecuția comunistă
Devine ţinta unor atacuri în presa vremii, pornindu-se de la unele dintre articolele sale, precum şi de la poeziile din ”Una sută una poeme” (1947), apoi opera sa literară este pusă sub interdicţie. Tipografia de la ”Mărţişor” i-a fost confiscată în 1948, iar pentru familia poetului au urmat ani grei. În această perioadă, Tudor Arghezi a tradus din limba rusă (între altele, ”Suflete moarte” de Gogol), iar din limba franceză – ”În floarea vieţii” de Anatole France.
