A cunoscut gloria, călugăria și închisoarea. Născut pe 21 mai ca să scrie Bilete de papagal

 

A debutat în 1896 în revista lui Al. Macedonski ''Liga ortodoxă'' cu poezia ''Tatălui meu'', semnând Ion Theo. Este perioada în care îl cunoaşte pe Grigore Pişculescu (Gala Galaction), iar prietenia cu acesta va dura toată viaţa.

Scriitor şi gazetar, Tudor Arghezi s-a născut la Bucureşti, la 21 mai 1880. Tatăl său, Nicolae Theodorescu, originar din Cărbuneşti-Gorj, a fost arendaş, apoi funcţionar la banca din Piteşti.

A urmat cursurile şcolii primare la ”Petrache Poenaru” (1887-1891), apoi gimnaziul clasic la ”Cantemir Vodă” (1891-1896), după care va pregăti liceul în particular, trecând ultimele examene, pentru clasele a şasea şi a şaptea, în 1905, în cadrul Institutului ”Clinciu şi Popa” din Bucureşti.

A colaborat în anii 1897-1899 la ”Revista modernă” şi la ”Viaţa nouă”, cu poezii şi proză scurtă, începând să folosească pseudonimul Tudor Arghezi.

În 1904 scoate, împreună cu V. Demetrius, revista ”Linia dreaptă”, unde publică o parte din ciclul ”Agate negre”, nuvela ”Lotar”, precum şi manifestul poetic ”Vers şi poezie”.

În cinul călugăresc

În februarie 1900, ”nevoia unui refugiu în faţa privaţiunilor cotidiene, aspiraţii spirituale şi artistice (…) îl fac să intre în cinul călugăresc” (”Dicţionarul general al literaturii române”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

După o ucenicie la mânăstirea Cernica, îmbracă haina monahală, devenind călugărul Iosif, iar mai târziu este hirotonisit diacon şi adus la Mitropolie ca secretar.

Primul copil

În 1905 îşi dă demisia din slujba de diacon. Pleacă în Franţa, unde, din legătura cu profesoara Constanţa Zissu, se naşte în 1905 primul său fiu, Eliazar (viitorul artist fotograf Elie Lothar). Între 1906 şi 1910 a trăit în Elveţia, unde a audiat cursuri la Universitatea din Geneva, a frecventat asiduu bibliotecile, practicând, totodată, diverse meserii.

În 1910, N.D. Cocea îi publică în ”Viaţa socială” ”Rugă de seară”, precum şi câteva piese din ”Agate negre”. În acelaşi an, Tudor Arghezi revine în ţară şi începe colaborarea la ”Facla”, ”Viaţa Românească”, ”Rampa” ş.a. cu versuri, pamflete, polemici. A condus, alături de Gala Galaction, revista ”Cronica” (1915-1916).

Parteneri