Filele din istorie explică multe din reacțiile mai-marilor lumii la auzul veștii că generalul Soleimani a fost omorât.
În primul rând trebuie spus că atacul de la ambasadă din 31 decembrie 2019 s-a petrecut pe fondul furiei din Bagdad pentru că erau înmormântați liderii milițiilor Kata’ib Hezbollah, o facțiune a Forțelor Mobilizării Populare din Irak, condusă și de Abu Mahdi al-Muhandis, comandant adjunct, dar și omul de legătură cu Iranul al organizației.
Liderii fuseseră omorâți pe 29 decembrie, în timpul unui atac concertat cu rachete asupra a patru baze unde erau militanții.
Ca în orice poveste care ține de Orientul Mijlociu, atacul din 29 decembrie era o misiune de pedepsire după ce, pe 27 decembrie, Kata’ib Hezbollah atacase cu 30 de lovituri de rachetă poziții americane și omorâse un american.
Cert este că drapele ale Unităților Mobilizării Populare au fost fluturate în timpul atacului de la ambasadă dinn 31 decembrie, așa că se pare că Abu Mahdi al-Muhandis a fost una dintre principalele ținte a atacului cu drone din 3 ianuarie.
Totuși, Unitățile beneficiază de sprijin iranian și asta se produce prin ”fantomele” conduse de generalul Soleimani, așa că nici el nu pare o victimă colaterală, mai ales că ultimele declarații ale administrației Donald Trump dau ca sigur ordinul ca ambii comandanți să fie executați. Cum de soarta i-a adus pe amândoi în același convoi și cum de americanii au știut traseul ce urma să fie urmat de ei rămâne un mister al arhivelor de spionaj.
Cum Iranul este subiectul sancțiunilor internaționale din 2005 încoace și Qasem Soleimani era pe lista persoanelor din Irak supuse acestor sancțiuni, era de așteptat ca reacțiile internaționale să fie mai apropiate de cele americane și în niciun caz atât de sceptice privind evoluția situației din zonă.
Explicația o găsim, ca de obicei, în istoria personajelor implicate.
De exemplu, dansul de pe străzile din Bagdad pe care Mike Pompeo, șeful diplomației americane, l-a făcut public prin intermediul unei înregistrări video își are explicația în faptul că generalul a fost unul dintre eroii iraniei ai Războiului iraniano-irakian din 1980-1988.
Din noiembrie 1981, ca participant la Operațiunea de eliberare a Bostanului, până la lupta finală din iulie 1988, Operațiunea Mersad, când iranienii au dat lovitura finală Mujahedinilor e-Khalq, susținuți de aviația irakiană a lui Saddam Hussein, Qasem Soleimani a fost în 26 de misiuni împotriva Irakului.
Generalul, devenit din 1998, comandantul Forțelor Quds, din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice iraniene, a participat și la 17 misiuni sau operațiuni în cadrul războiului din Siria.
Poate cea mai importantă misiune de acest fel a avut loc în noiembrie 2015 și a avut ca efect calmarea unei situații care atunci părea că va duce la război între Rusia și Turcia, un conflict care, din cauza alianțelor celor doi, Vladimir Putin și Recep Erdogan, avea valențele unui nou război mondial.
Totul a început pe 24 noiembrie 2015. Un avion rusesc Suhoi Su-24 este doborât cu o rachetă trasă de aviația turcă. Motivul invocat de Turcia era survolarea spațiului său aerian și nerăsspunsul la apeluri. Rusia a susținut că aeronava era în spațiul sirian și a considerat incidentul drept un atac la adresa siguranței sale.
Forțe importante au început să se miște în zonă și părea că nimic nu va opri escaladarea situației.
Oficialii își dădeau cuvântul că își păstrează calmul, dar operațiunile militare din zonă îi contraziceau.
Unul dintre piloții Su-24, Oleg Peshkov, a fost împușcat de rebelii turkmeni din zonă, imediat după catapultare, iar celălalt, Constantin Murakhtin, a fost luat prizonier. Un al treilea militar rus, Alexander Poznich a fost ucis într-o încercare de recuperare a celor doi piloți.
Pentru Rusia era foarte importantă recuperarea prizonierului.
Se organizau deja raiduri de pedepsire în speranța că va fi găsit Murakhtin.
Până acum se știa că Murakhtin a fost recuperat de armatele rusă și siriană dintr-un teritoriu din afara ariei de acoperire a turkmenilor.
Iată cum e descrisă într-un alt text misiunea de eliberare:
” În timp ce forțele armate ruse au început să planifice o operațiune de extragere a pilotului, generalul iranian Qasem Soleimani i-a contactat și a propus o operațiune comună de salvare sub supravegherea sa. Echipa de salvare pe care generalul Soleimani a pus-o la dispoziție era formată din opt persoane de la forțe speciale Hezbollah și 18 luptători de comando sirieni, care au fost instruiți de Iran și aveau cunoștințe de prima mână despre geografia zonei, Rusia oferind transport, suport logistic, acoperire aeriană și informații prin satelit. Unul dintre piloți, Oleg Peshkov, fusese rănit și apoi ucis de rebeli după ce a parașutat din avion, în timp ce celălalt, Konstantin Murakhtin, a scăpat și a fost salvat. În timpul misiunii de salvare, un marinar rus, Alexander Pozynich, fusese rănit mortal. Echipa de salvare s-a întors la baza în siguranță și a predat pilotul armatei siriene. Vladimir Putin a urmărit îndeaproape după operație. Cadavrul pilotului mort a fost transportat pe calea aerului în Turcia, iar oficialii ruși din Ankara au organizat repatrierea sa la Moscova.”
O agenție de presă controlată de persani, Fars News, a relatat și că: ” Echipa „a salvat pilotul după ce s-a infiltrat cu 6 km în spatele liniilor inamice, ucigând teroriștii care operează acolo și distrugând echipamentul hi-tech”, a spus acesta.
„Soleimani le-a promis să aducă pilotul rus în siguranță; o promisiune care a fost păstrată până la urmă, potrivit ofițerului sirian ”, se arată în raport.”
Știrea a fost citată de medii de presă israeliene și rusești, dar nu a primit și confirmări oficiale.
Notă: Implicarea Iranului în astfel de operațiuni în Siria, Liban sau Irak nu face parte decât din planul de extindere a influenței în zonă, plan care a stat și în spatele Războiului din 1980. Forțele comandate de Qasem Soleimani în astfel de misiuni erau specializate, în afara țării.
