A fost unul dintre rarele momente din istorie în care un Papă demisionează în mod voit, scrie history.info.
Nu se decideau
Modul în care Celestin al V-lea a devenit Papă este destul de interesant.
După moartea ultimului Papă, cardinalii nu au putut decide pe cine să aleagă drept nou cap al Bisericii Catolice timp de peste doi ani.
La acel moment nu exista cutuma stabilită ulterior de ţinere a unui conclav, ocazie cu care, se ştie, cardinalii stau închişi în sală până când iau decizia alegerii unui nou Papă.
Pustnic
Pietro da Morrone era un pustnic considerat un adevărat sfânt, care ducea o existenţă ascetică în regiunea Abruzzo.
El i-a avertizat pe cardinali că va pica pe ei răzbunarea divină dacă nu aleg un Papă cât mai repede.
Când cardinalii au auzit asta, au decis să îl aleagă chiar pe pustnic.
El, în schimb, era foarte reticent la aflarea veştii despre alegerea sa, căci dorea să continue să trăiască o viaţă de ascet.
A luat alt nume
A fost nevoie de doi regi şi de arhiepiscopul de Lyon pentru a-l convinge să accepte papalitatea.
Pustnicul şi-a luat numele de Celestin al V-lea (ordinul pe care el l-a înfiinţat ca pustnic a fost denumit ulterior după numele acesta, Celestinii).
Unul dintre edictele pe care le-a publicat a decretat reunirea cardinalilor într-un conclav, pentru a evita blocarea alegerii Papei.
El nu era mulţumit de noua îndatorire, aşa că a dat un decret prin care Papa avea dreptul să abdice, pe care l-a şi folosit după cinci luni şi opt zile de mandat.
Îşi dorea să revină la o viaţă izolată. La 17 ani după moartea sa, Celestin al V-lea a fost declarat sfânt.
