7 ianuarie 1943: Mareșalul Ion Antonescu anunță că „soldatul român va lupta până la ultimele lui puteri ca să apere granițele țării”
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est. Redăm mai jos notele istoricului militar.
Căpitanul Emanoil Predoiu: ,,Majoritatea sunt degerați, răniți sau bolnavi… 90% dintre militari aveau degerături și 100% păduchi, așa de mulți încât îi vedeai imediat. Eu nu pot uita niciodată acest spectacol de mizerie omenească… Agățați de mașini germane, pe aripi, pe acoperiș, pe botul mașinii, pe ger năprasnic, doreau un singur lucru: să fugă”.
Pierderile Diviziei 15 infanterie în Cotul Donului: 270 ofiţeri, 230 subofiţeri, 9 334 trupă, 5 547 animale, 203 chesoane, 817 trăsuri, 66 autovehicule, 10 309 arme, 363 puşti-mitralieră, 108 mitraliere, 230 guri de foc, 471 pistoale-mitralieră, 446 revolvere.
Răpunzând felicitărilor guvernului cu prilejul zilei onomastice, Ion Antonescu precizează (în replică la declaraţia regelui Mihai I din 1 ianuarie):
,,Să fiţi siguri că nu voi înceta lupta decât atunci când se va trece peste trupul meu. Soldatul român va lupta până la ultimele lui puteri ca să apere graniţele şi să le aşeze acolo unde cere dreptatea”.
Căpitanul Emanoil Predoiu, trimis să ia în primire (în zona Dvinoe) trupele române retrase de pe frontul de la Stalingrad, constată:
,,Majoritatea sunt degerați, răniți sau bolnavi; nu au muniția necesară nici unei zile de luptă măcar; unitățile nu au trenuri de luptă, starea morală, după 200 km de marș, efectuați sub urmărirea inamicului (etape de 70 – 80 km) nu permite intrarea în luptă decât după un timp de refacere în spatele frontului. 90% dintre militari aveau degerături și 100% păduchi, așa de mulți încât îi vedeai imediat. Eu nu pot uita niciodată acest spectacol de mizerie omenească”.
Situația gravă de pe front
Cu același prilej, a mai constat că 90% dintre infanteriști nu aveau arme, centură, baionetă, ci doar sacul cu merinde. Văzându-i fără arme, ofițerul german de legătură a întrebat dacă vor fi împușcați, ca în armata germană.
,,Ființa omenească era ajunsă la maximum de dizolvare și la instinctul primar de conservare – continua Emanoil Predoiu. Agățați de mașini germane, pe aripi, pe acoperiș, pe botul mașinii, pe ger năprasnic, doreau un singur lucru: să fugă. Orice român îi era un dușman, deoarece fiind doi era nevoie probabil să lupte. În prima zi, la Novo Kikinski, am strâns pe cei 60 grav degerați și oprisem două mașini germane să-i încarc pentru spitalul din Ipatovo. Am ordonat câte doi în coloană să înceapă să se urce în prima mașină. S-au repezit ca nebunii, toți 60, și au început să se agațe de camion, să se lovească, să se înghesuie. Orice intervenție, cu țipătul, cu ciomagul, cu patul armei, căci rupseseră caroseria camionului, a fost neputincioasă. Văzuseră că mașina din spate avea locuri mai puține și unii din ei vor trebui să rămână încă și de aici năvala. Mi s-a raportat că de nouă luni acești oameni nu au făcut baie”.
În baza aprobării mareșalului Ion Antonescu, Marele Cartier General român își încetează activitatea, deplasându-se în țară unde se contopește cu Marele Stat Major, sub comanda generalului Ilie Șteflea. Întrebuințarea forțelor aflate la est de Bug trece asupra Armatei 3.
Divizia 15 infanterie începe marşul spre zonele de staţionare Raigorod, Medovko, Volvoe, în subordinea Corpului 1 armată, după ce a pierdut, în Cotul Donului 270 ofiţeri, 230 subofiţeri, 9 334 trupă, 5 547 animale, 203 chesoane, 817 trăsuri, 66 autovehicule, 10 309 arme, 363 puşti-mitralieră, 108 mitraliere, 230 guri de foc, 471 pistoale-mitralieră, 446 revolvere.
În retragerea de la Stalingrad, Divizia 8 cavalerie trece Donul, deplasându-se spre vest pe direcţia Rostov – Taganrog – Mariupol, unde a staţionat între 23 ianuarie şi 2 februarie 1943. A reluat, apoi, marşul spre Transnistria, ajungând în garnizoanele de pace la 4 aprilie 1943.
Pe alte fronturi:
- În discursul ţinut în faţa Congresului american, F.D. Roosevelt face aluzie la preconizata idee a capitulării necondiţionate: ,,Mă cutremur gândindu-mă care ar fi soarta umanităţii şi a noastră, bineînţeles, dacă acest război s-ar termina printr-o pace de compromis şi că un alt război ar izbucni când copiii mici de astăzi vor avea vârsta când se vor putea bate”.
- În Rusia, trei armate din Frontul ,,Don” sovietic (51, 28 și 2 de izbire) atacă spre Rostov pe Don şi ajung la 40 km de oraș.
