Iată mai jos mărturia lui Mircea Ionnițiu, secretarul personal al Regelui Mihai, pesoana cea mai apropiată de Suveran, despre evenimentele sinistre din decembrie 1947 – ianuarie 1948.
Opt zile de la sosirea Regelui la București, la 29 decembrie 1947, Dimitrie Negel, mareșalul Curții Regale, este chemat la telefon de către Petru Groza, care cere să fie primit în audiență în dimineața zilei următoare.
El adaugă însă că, ținând seama de importanța întrevederii, ar fi bine ca și Regina-Mamă Elena să fie prezentă.
Monarhia trebuia lichidată înainte de Anul Nou
Negel sună la telefon pe Suveran, care se afla la Sinaia, și obține agrementul său. Regele va fi la vila de la Arcul de Triumf a doua zi la prânz.
La București, seara, Negel și cu mine ne-am dus la Savel Rădulescu, ultimul dintre sfătuitorii Regelui care nu aparținea Curții Regale și care se mai afla în libertate. El fusese un colaborator intim al lui Nicolae Titulescu, era un diplomat cu renume și fusese și președintele Comisiei Române pentru aplicarea armistițiului.
Negel era de părere că Groza venea cu răspunsul guvernului relativ la dorința Regelui de a se căsători cu principesa Ana de Bourbon-Parma.
Savel Rădulescu era sigur că era vorba de ceva mai serios. El aflase că majoritatea unităților militare din Capitală fuseseră consemnate în cazărmi, ceea ce indica faptul că autoritățile se așteptau la tulburări.
Și eu credeam că era ceva foarte serios. În timpul absenței Regelui din țară, auzisem zvonuri relativ la decizia comitetului central de a lichida monarhia înainte de sfârșitul anului.
Zvonuri de acest fel circulau tot timpul, așa că nu le mai dădeam atâta crezare. Dar acum eram convins că funia ajunsese la par în ceea ce privește monarhia. Mie îmi era teamă că Regele va fi arestat și acuzat de opoziție la planurile de reformă comuniste, va fi acuzat de înaltă trădare și judecat de un tribunal popular special.
Ceva ieșit din comun se petrecea peste drum de palatul din Calea Victoriei. N-am putut să nu observăm că, la clădirea care pe atunci era Ministerul de Interne, limuzinele de fabricație sovietică cu care circulau mai marii comuniști se perindau cu o frecvență neobișnuit de mare.
