30 decembrie 1947 – Abdicarea Regelui. De ce au tăiat comuniștii merele Reginei Elena

Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Dar oricare erau planurile regimului, nu mai eram în stare a le împiedica.

Securiștii împânzeau Muzeul Satului și tufișurile din Herăstrău

Dimitrie Negel și cu mine așteptam la vila de la Șosea, unde locuia și lucra Regele de câte ori venea la București, din pricină că apartamentul său din complexul palatului din Calea Victoriei fusese distrus de bombardamentele aeriene germane.

Încercând să intru în legătură cu birourile din Calea Victoriei, a constatat că telefonul nu funcționa.

Cam în aceeași vreme, am observat oameni în uniformă ascunși pe lângă casele de la Muzeul Satului sau tupilați prin tufișurile de pe malul lacului Herăstrău.

I-am spus lui Negel că suntem înconjurați și fără legătură cu Palatul, și că nu mă mai îndoiam că Regele va fi forțat să abdice. Când au sosit Suveranul și Regina-Mamă, le-am comunicat constatările noastre.

Am aflat mai târziu că militarii observați nu aparțineau armatei române, ci făceau parte din divizia „Tudor Vladimirescu”, formată în captivitate în Rusia din prizonieri îndoctrinați de facțiunea moscovită a Partidului Comunist.

Această unitate de voluntari se acoperea acum de glorie deținând pe Regele țării.

Petru Groza a apărut în audiență însoțit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe acea vreme secretarul general al PCR-ului. Ultimatumul adus de cei doi trimiși urmărea reîntoarcerea lor nevătămată în mai puțin de două ore, cu semnătura Regelui pe actul de abdicare.

Petru Groza a declarat și Gheorghe Gheorghiu-Dej a confirmat că dacă aceste condiții nu erau respectate întocmai, Regele se poate aștepta la o „baie de sânge” în rândurile opoziției, căci ei, groza și Dej, nu mai erau în stare să stăpânească „indignarea poporului”.

Apoi a adăugat, în mod confidențial, că sunt forțați de Moscova să ia aceste măsuri, deoarece monarhia, un anacronism politic în zona sovietică, nu mai poate fi tolerată.

Regele a cerut timp de consultare și a declarat că legătura directă și indisolubilă pe care o are cu poporul român, întărită prin jurământul pe care l-a depus acum șapte ani, nu poate fi ruptă printr-o semnătură simplă pe o bucată de hârtie.

Pagini: 1 2 3 4 5