29 august 2005: Uraganul Katrina lovește coasta Golfului Mexic
După ce a ajuns pentru scurt timp la țărm în sudul Floridei, la 25 august, ca uragan de categoria 1, Katrina a căpătat putere înainte de a se izbi de coasta Golfului la 29 august. Pe lângă devastarea zonei New Orleans, uraganul a provocat pagube de-a lungul coastelor din Mississippi și Alabama, precum și în alte părți ale Louisianei.
Primarul orașului New Orleans, Ray Nagin, a ordonat evacuarea obligatorie a orașului la 28 august, când Katrina a atins pentru scurt timp statutul de categoria 5, iar Serviciul Național de Meteorologie a prezis pagube „devastatoare” în zonă. Însă, aproximativ 150.000 de persoane, care fie nu au vrut, fie nu au avut resursele necesare pentru a pleca, au ignorat ordinul și au rămas pe loc. Furtuna a adus vânturi susținute de peste 170 de kilometri pe oră, care au tăiat liniile electrice și au distrus case.
Katrina a provocat valuri de furtună record de-a lungul coastei Golfului Mississippi
Valurile au copleșit digurile care protejau New Orleans, situat la doi metri sub nivelul mării, de la lacul Pontchartrain și de râul Mississippi.
Zeci de mii de oameni au căutat adăpost în New Orleans Convention Center și în Louisiana Superdome. Situația în ambele locuri s-a deteriorat rapid, deoarece alimentele și apa s-au scumpit, iar condițiile au devenit insalubre. Frustrarea a crescut, deoarece a fost nevoie de până la două zile pentru a începe un efort de ajutorare la scară largă. Între timp, rezidenții blocați au suferit din cauza căldurii, a foamei și a lipsei de asistență medicală.
Au început să apară rapoarte de jafuri, violuri și chiar crime. Pe măsură ce rețelele de știri transmiteau lumii întregi scene din orașul devastat, a devenit evident că marea majoritate a victimelor erau afro-americani și săraci, ceea ce a dus la întrebări dificile în rândul publicului cu privire la starea egalității rasiale în Statele Unite. Guvernul federal și președintele George W. Bush au fost aspru criticați pentru ceea ce a fost perceput ca fiind răspunsul lor lent la dezastru. Șeful Agenției Federale pentru Gestionarea Situațiilor de Urgență (FEMA), Michael Brown, a demisionat în mijlocul controversei care a urmat.
Peste 80% din oraș a fost inundat până la acoperișurile multor case și clădiri mici
În cele din urmă, la 1 septembrie, zecile de mii de persoane care se aflau în Superdome și în Centrul de Convenții avariate au început să fie mutate în Astrodome din Houston, Texas, și a fost emis un alt ordin de evacuare obligatorie pentru oraș. A doua zi, convoaie militare au sosit cu provizii, iar Garda Națională a fost adusă pentru a pune capăt anarhiei. Au început eforturile de colectare și identificare a cadavrelor. La 6 septembrie, la opt zile după uragan, Corpul de ingineri al armatei a finalizat în sfârșit reparațiile temporare la cele trei găuri majore din sistemul de diguri din New Orleans și a putut începe pomparea apei din oraș.
În total, se crede că uraganul a provocat peste 1.800 de morți și pagube de până la 150 de miliarde de dolari, atât la proprietățile private, cât și la infrastructura publică. Un milion de oameni au fost strămutați în urma dezastrului, un fenomen nemaiîntâlnit în Statele Unite de la Marea Depresiune. Patru sute de mii de persoane și-au pierdut locurile de muncă în urma dezastrului. Ofertele de ajutor internațional au sosit din întreaga lume, chiar și din țări sărace precum Bangladesh și Sri Lanka. Numai donațiile private din partea cetățenilor americani s-au apropiat de 600 de milioane de dolari.
Furtuna a provocat, de asemenea, 36 de tornade în Mississippi, Alabama, Georgia, Pennsylvania și Virginia, soldate cu un mort.
Președintele Bush a declarat ziua de 16 septembrie drept zi națională de comemorare a victimelor uraganului Katrina.
Într-un raport federal din 2006, Corpul de ingineri al armatei americane a recunoscut că amplasamentul de control al inundațiilor din jurul New Orleans a fost incomplet, insuficient și întreținut în mod necorespunzător.
„Sistemul de protecție împotriva uraganelor din New Orleans și din sud-estul Louisianei a fost un sistem doar cu numele”, se arată în raport.
