26 noiembrie 1942: Regruparea unităților românești după dezastrul de la Cotul Donului
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est. Redăm mai jos notele istoricului militar.
După înfrângerile înregistrate în Cotul Donului, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, regrupează formaţiunile răzleţe de la unităţile care reuşiseră să scape din Cotul Donului, pe care le constituie în detaşamente de luptă (cu valoare combativă redusă, doar cu armament individual) şi la dispune pe valea Cirului.
O parte din militarii români de la Cernîşevskaia sunt îmbarcaţi în camioane germane şi române şi dirijaţi spre Kuteinikov şi Miliutinsk, de unde au fost triaţi şi îndreptaţi spre Kamensk pentru instrucţie în vedere constituirii unor noi subunităţi.
La Morozovskaia, colonelul Paul Leonida, şeful Secţiei 3 operaţii din Statul Major al Armatei 3, prezintă lui generlalului Constantin Sănătescu fragmente din Darea de seamă întocmită de Armată referitoare la luptele din Cotul Donului.
• ,,Se precizează – constată comandantul Corpului 4 armază – că spărtura în frontul de luptă a rezultat din cauza unei superiorităţii a inamicului în care de luptă, care au strivit complet linia de luptă; materialul nostru anticar a fost şi puţin şi de calibre prea mici pentru noul material de care de luptă, introdus de ruşi în această bătălie. Aşadar, ruşii au realizat şi o surpriză de material, pe care numai tunul anticar de 8,8 cm putea să-l distrugă, or asemenea piese nu aveau decât germanii şi chiar ei prea puţine”.
• ,,Vreme mizerabilă, cu vânt rece – mai consmenează Constantin Sănătescu. Ce fac caii şi oamenii înşiraţi pe drumuri? – fiindcă zona este neospitalieră, cu sate puţine şi neîncăpătoare, cu lipsă totală de furaje şi combustibil. Majoritatea sunt sortiţi pieirii”.
În Stepa Kalmucă, în noaptea spre 27 noiembrie, unităţi sovietice de cavalerie, întărite cu blindate pătrund spre Kotelnikovo, fiind oprite de trupele române şi germane.
La Şarnutovski, Grupul „colonel von Pannwitz”, susținut de Regimentul 4 roșiori român, contraatacă şi restabileşte situaţia.
Informat de generalul Maximilian von Weichs că răspunzătoare pentru înfrângerile din Cotul Donului şi Stepa Kalmucă era comandamentele şi trupele române, Hitler cere să fie informat şi Ion Antonescu pentru ca acesta să dea ,,directiva corespunzătoare armatelor 3 şi 4 române pentru a întări şi mai mult voinţa de luptă a soldaţilor şi marilor unităţi române”.
Între timp, în urma propriei anchete, generalul Ilie Şteflea informează pe comandantul Grupului de armate ,,B” că ,,răzleţii şi fugarii” semnalaţi de acesta aparţineau, în special, formaţiunilor de servicii care trebuiau să-şi schimbe rapid zonele de dislocare ca urmate a străpungerii frontului de către trupele sovietice.
La rându-i, şi Petre Dumitrescu dă şi el asigurări că ,,toţi soldaţii şi ofiţerii români preţuiesc mai presus de orice simţul onoarei” şi încredinţează că ,,în cazuri care nu pot fi decât foarte reare şi care sunt de regretat în orice armată se va proceda cu cea mai mare severitate”.
Pe alte fronturi:
• În Franţa, trupe germane ocupă oraşul Toulon. Pentru a nu încăpea pe mâinile germanilor, flota franceză de război (peste 100 de nave: 3 cuirasate, 7 crucişătoare, 1 portavioan, 29 distrugătoare, 16 submarine etc., cu un tonaj de circa 250 000 de tone) aflată în port este sabordată (noaptea spre 27 noiembrie), la ordinul amiralului Jean Laborde.
• În Libia, trupele britanice ocupă Marsa al Brega.
• În Tunisia, în pasul Chouigui (nord Tebourba) are loc prima luptă (nedecisă) între tacurile americane şi germane.
