Procesul s-a desfăşurat la Tribunalul Militar Timişoara între 21-25 iunie 1949
Autorităţile au regizat o largă campanie propagandistică, care a inclus manifestaţii numeroase în oraşele şi satele Banatului, redarea procesului în ziare din toată România, exprimarea “mâniei poporului” prin telegrame având un conţinut asemănător, în care se cerea condamnarea la moarte a partizanilor.
În lotul trimis în instanţă au fost reuniţi 12 lideri şi partizani importanţi din formaţiunile distruse în iarna-primăvara anului 1949:
- Spiru Blănaru (șef de lot)
- Petru Domăşneanu
- Aurel Vernichescu
- Tănase Ioan
- Popovici Gheorghe
- Teodor Ungureanu
- Gheorghe Smultea
- Pușchiţă Petre zis Liber
- Ghimboașă Nicolae zis Micluț
- Pușchiţă Petru zis Mutașcu
- Marițescu Romulus zis Fiert
- Gheorghe Luminosu.
Prin sentinţa nr. 1091/25 iunie 1949 a Tribunalului Militar Timişoara au fost pronunţate următoarele pedepse: Spiru Blănaru, Petru Domăşneanu, Ion Tănase, Petre Puşchiţă zis Mutaşcu, Romulus Mariţescu zis Fert la moarte prin împuşcare; Aurel Vernichescu, muncă silnică pe viaţă; Gheorghe Popovici; Teodor Ungureanu, 20 de ani muncă silnică; Gheorghe Smultea, 20 de ani muncă silnică; Nicolae Ghimboaşă zis Micluţ, 20 de ani muncă silnică; Petre Puşchiţă zis Liber, 15 ani muncă silnică; Gheorghe Luminosu, 10 ani închisoare corecţională. Cei condamnaţi la moarte au fost executaţi, dar aceeaşi soartă aveau să o aibă şi cei condamnaţi la detenţie, asasinaţi chiar împotriva prevederilor justiţiei comuniste, potrivit informațiilor memorialsighet.ro.
Procesul s-a desfășurat până la data de 25 iunie 1949, atunci când a fost pronunțată sentința nr. 1091, fiind citită de către locotenent-colonel magistrat Mihail Stefănescu. Este de precizat faptul că sentința Tribunalului Militar Timișoara a ținut cont în totalitate de propunerile Securității, în speță Referatul introductiv din data de 2 iunie, anul 1949, întocmit de către locotenent-colonelul magistrat Stănescu Simion, procuror șef al Parchetului Tribunalului Militar Timișoara.
De asemenea, împotriva familiilor celor implicaţi în rezistenţă au fost luate măsuri de o duritate rar întâlnită, mergând de la izolarea socială şi confiscarea averii până la deportarea în Dobrogea.
Sursă : Rezistența anticomunistă din Banat
